Doru's Blog
Caută după:

De reținut!

By Piperea
Așa cum intuiam încă din august, când în Franța și Italia au fost introduse pașaportul sanitar și vakseenarea obligatorie a personalului sanitar* și a altor funcționari publici, aceste minunate unelte totalitare au fost ieri importate și în România, în ciuda nenumăratelor asigurări date de mincinoșii și impostorii din conducerea țării, conform cărora nici vakseenarea nu va deveni obligatorie, nici pașaportul sanitar nu va crea discriminare pe criterii sanitare.
Iată că deja nu se mai poate intra la evenimente publice sau private, în localuri publice ne-esențiale și în universități fără pașaport sanitar, țidula menită a proba vakseenarea. Opțiunea testării pe bandă rulantă pentru a avea acces în toate aceste locuri publice nu există, pentru că nimeni nu are atâția bani de aruncat pe asemenea proceduri medicale inutile și nefiabile doar pentru a se duce să bea o cafea proastă la McDonalds. Vindecarea nu asigură decât 6 luni de libertate de circulație și drepturi cetățenești. Nu mai suntem prezumați sănătoși, nevinovați și de bună-credință, ci invers. Libertățile și drepturile sunt temporare și supuse concesionării cu țârâita, ca act de clemență pentru iobagi – exact invers decât impun litera și spiritul art. 53 din Constituție.
Nefirescul situației din Franța și Italia (care, totuși, sunt în plin apartheid medical în baza unei legi, oarecum dezbătută public și parlamentar și trecută prin filtrul ipocrit al curților constituționale de acolo) este dublat în România de inexistența unei legi care să oblige la vakseenare și care să permită segregarea. În schimb, sunt emise pe bandă rulantă acte normative inferioare legii, inatacabile în instanțe (sau în mod iresponsabil andosate de unii „magistrați”). Cinismul maxim al autorităților „noastre” plandemice este alimentat din plin de această anomalie anti-constituțională – prostocrații pot spune în continuare că vakseenarea nu este obligatorie în România și că discriminarea nu este permisă, dar și să emită la foc automat reglementări infra-legale care fac, totuși, obligatorii vakseenarea și pașaportul sanitar, fie de facto, fie implicit. Agenții ecomomici și conducătorii de instituții publice sunt, la rândul lor, obligați să impună cele două nenorociri anti-democratice prin regulamente de ordine internă sau prin șantajul cu suspendarea locului de muncă, a locului în cămin, a accesului în amfiteatru, în spital etc. Accesul în mijloacele de transport în comun nu le este încă interzis celor care nu dețin pașaport sanitar, dar nu mai e mult până acolo. Poate mai puțin de 2 săptămâni.

Având în vedere această realitate cruntă, am revăzut Regulamentul UE privitor la certificatul digital de vakseenare, testare și vindecare, cel cu numărul 2021/953 – un act normatic al UE pe care, personal, l-am și atacat la TUE, în luna iulie, pentru că încalcă atât TFUE (în special, principiul subsidiarității, care nu permite CE să se amestece în chestiunile de competența internă a statelor membre), cât și Carta drepturilor și libertăților fundamentale, care face parte integrantă din TFUE.

În primul rând, acest regulament are ca scop facilitarea liberei circulației în spațiul comunitar european pe perioada plandemiei. Restricțiile și procedurile de control și de colectare a datelor cu caracter personal reglementate conform acestui act normativ european nu pot fi extinse la nivel național și nici la situații neavute în vedere de regulament. A întemeia restricțiile interne de drepturi și libertăți pe acest regulament este o mare mizerie politicianistă și o anesteziere în masă a vigilenței democratice.
În al doilea rând, voi reține două principii fundamentale ale acestui „minunat” regulament:

  • Certificatul nu poate încălca, nici restrânge drepturile și libertățile cetățenilor UE; potrivit principiului (14) din preambulul regulamentului, „acesta nu ar trebuie înțeles ca o facilitare sau ca o încurajare a adoptării de restricții privind libera circulație sau de restricții ale altor drepturi fundamentale; potrivit art. 6 alin.(6)-(7) din regulament, deținerea certificatului nu este o condiție prealabilă pentru exercitarea dreptului la liberă circulație, iar eliberarea acestuia nu duce la discriminarea pe baza deținerii sale;
  • Potrivit principiului (36), teza finală, regulamentul „nu poate fi interpretat ca instituind un drept sau o obligație obligație de a fi vakseenat”; dimpotrivă, „este necesar să se prevină discriminarea directă sau indirectă a persoanelor care nu sunt vakseenate”, din motive medicale, pentru că nu fac parte din grupul-țintă (de exemplu, sunt copii) sau întrucât AU ALES să nu se vakseeneze; deținerea unui certificat de vakseenare nu ar trebui să fie o condiție prealabilă pentru exercitarea dreptului de liberă circulație (tezele unu și doi, principiul 36).
    Este, în mod absolut evident, împotriva literei și spiritului regulamentului instituirea unor restricții de drepturi și libertăți și lipsit de loialitate față de instituțiile UE și față de celelalte state membre ale UE faptul intenționat de a obliga la vakseenare, cu referință chiar la regulament. Potrivit art. 11 alin.(2) din regulament, statele membre pot suplimenta restricțiile doar dacă situația epidemiologică locală se agravează rapid, în special prin apariția unor noi variante de agent patogen care provoacă îngrijorare, și numai dacă statul membru anunță în prealabil UE și celelalte state membre și justifică aceste măsuri cu argumente științifice. Forțarea populației la vakseenare, pentru a consuma cele 120 de milioane de doze de vakseen iresponsabil pre-cumpărate de România, nu este o justificare rezonabilă și științifică a strângerii treptate și continue a „șurubului” plandemic.
    În al treilea rând, Regulamentul (UE) 2021/953, în sine, dă multiple motive pentru ca aceste măsuri anti-democratice să fie evitate și, mai ales, pentru ca autoritățile să nu se bazeze exclusiv, în așa-zisa lor luptă contra plandemiei, pe vakseen, omițând alte metode, proceduri și tratamente pentru eradicarea agentului patogen.
    Spre exemplu, potrivit principiului (7) din preambulul Regulamentului, SE PARE** că persoanele vakseenate, cele care au rezultat pozitiv la teste și cele care s-au vindecat au un risc mai redus de infectare a altor persoane. Așadar, vorbim de un risc mai redus, și nu de un risc zero. Mai mult chiar, același principiu enunță posibilitatea unei persoane de a demonstra că este imună, ceea ce are două implicații – persoana imună are risc zero de transmitere la alte persoane a infecției, iar persoana imună este mai sigură din punct de vedere sanitar și imunologic decât cele trei categorii de persoane care pot fi deținătoare ale certificatului digital „verde” (vakseenat, testat, vindecat). De aici, lipsa de utilitate a acestui instrument de politică sanitară și, mai ales, pervertirea sa într-un instrument politic, totalitar.
    Principiul (13) chiar evocă renunțarea treptată la acest certificat, pe măsură ce dovezile științifice „devin din ce în ce mai disponibile și concludente în ceea ce privește întreruperea lanțului transmiterii”, verificările urmând a fi făcute la fiecare trei luni.
    Mai mult chiar, principiul (58) impune renunțarea la restricții imediat ce situația epidemiologică o permite, dar nu mai târziu de luna iunie a anului 2022.
    Nu există o asemenea limitare în timp în cazul măsurilor preconizate de autoritățile plandemice române. Dimpotrivă, modul în care sunt emise reglementările infra-legale care obligă la vakseenare și la segregare pe criterii sanitare, măsuri contrare legii și Constituției, denotă intenția unei permanentizări. Populația României nu mai poate nici măcar visa la finalul plandemiei, ceea ce ne aruncă pe toți într-o adevărată groapă emoțională, imposibil de surmontat. Voi, ce ce intrați aici, în regatul arahatian-cîțian, lăsați afară orice speranță că veți scăpa.

În altă ordine de idei, regulamentul insistă asupra problematicii falsificării certificatului (digital sau material, pe suport de hârtie), ceea ce ridică importante obiecții cu privire la încrederea în acest certificat. Dacă, ab initio, UE se teme că aceste certificate pot fi falsificate, ce ne poate face să credem că cele care se emit și „circulă” pe piața sunt în întregime reale și consemnează realitatea „protecției” oferite de vakseen? Ce anume ne poate da certitudinea că la evenimente cu sute de mii de participanți deținători de certificate „verzi”, cum au fost finala campionatului european de fotbal și recentul festival Untold de la Cluj, nu au pătruns în mulțime persoane care, de fapt, erau fals-vakseenate?
În orice caz, dovezile științifice recente, oficiale recunoscute, denotă că vakseenul nu împiedică transmiterea în comunitate a infecției și că nu oferă protecție contra variantelor noi ale agentului patogen.
Atrag atenția că inclusiv OMS are o poziție oscilantă, de-a dreptul bizară, în chestiunea capacității vakseenului de a imuniza sau de a oferi protecție. Iată:

Iulie 2012
Vakseen: Injection of a killed or weakened infectious organism in order to prevent the disease.
http://web.archive.org/web/20120710132002/https://www.cdc.gov/vaccines/vac-gen/imz-basics.htm
Februarie 2015
Vakseenation: The act of introducing a vakseen into the body to produce immunity to a specific disease.
http://web.archive.org/web/20150214043055/https://www.cdc.gov/vaccines/vac-gen/imz-basics.htm
August, 2021
Vakseenation: The act of introducing a vakseen into the body to produce immunity to a specific disease.
http://web.archive.org/web/20210826113846/https://www.cdc.gov/vaccines/vac-gen/imz-basics.htm
Septembrie 2021
Vakseenation: The act of introducing a vakseen into the body to produce protection from a specific disease.
http://web.archive.org/web/20210902194040/https://www.cdc.gov/vaccines/vac-gen/imz-basics.htm

A se observa că de la „imunizare”, într-o singură lună, s-a trecut la „protecție”.

In fine, să mai reținem că principiul (21) din regulament impune țărilor membre să asigure proceduri de testare fiabile și la prețuri rezonabile (sau chiar gratuite), pentru a nu transforma vakseenarea (pretins gratuită) într-o opțiune unică, totalitară. Or, la noi, testarea, atât de puțin fiabilă pe cât este, costă un minim de 40 de euro (în orașe ca Bucureștiul costul este de 75 de euro plus).

PS Trebuie precizat pentru toată lumea că regulamentele UE sunt direct aplicabile în dreptul intern al statelor membre, inclusiv în dreptul nostru. Aceste regulamente, conform art. 148 alin.2 din Constituție, înlătură de la aplicare orice dispoziție contrară din dreptul intern, inclusiv hotărârile regaliene și ordonanțele militare ale lui Arafat, oricât ar fi el de comandant al acțiunii.

PPS Mă scuzați pentru lungimea excesivă a acestui text, dar problematica trebuia analizată extensiv și serios. Bănuiesc că puteți aloca 10 minute de reflecție unui subiect atât de grav pe cât este alunecarea României în totalitarism.

*ieri, în Franța, au fost suspendați din funcție mai mult de 2000 de medici, asistenți și infirmiere, pentru că nu erau vakseenați până la termenul limită de 15 septembrie; probabil că aceste posturi vor fi ocupate cu români, că ceilalți imigranți economici din Franța nu se prea înghesuie la înțepare
**în mod cu totul paradoxal, Regulamentul (UE) 2021/953 abundă de estimări, păreri, bănuieli și așteptări de la oamenii de știință, care să confirme suspiciunile și incertitudinile care încă domină, după mai mult de 20 de luni; se vede cât se poate de clar că această bizară molimă este mai puțin cunoscută decât cele din Evul Mediu, ceea ce „justifică” pe deplin încrederea religioasă în „știință”; senzația care reiese din analiza atentă a acestui regulament (care ar trebui să fie un act normativ precis, concis, previzibil în aplicare) este că autorii au luat lecții de la Socrate, care spunea că tot ceea ce se poate ști cu adevărat este că nu știe nimic; singura certitudine a regulamentului este că nu se știe nimic sigur …