Summitul BRICS
By Dan Diaconu
Summitul BRICS de anul acesta a dărâmat absolut toate şabloanele propagandistice menite a produce dezinformare. Am putut vedea India alături de China şi, culmea, în ciuda diferendelor dintre cele două ţări, le-am văzut vorbind aceeaşi limbă. Ceea ce trebuie înţeles este că lucrurile au mers mai departe şi se vor accelera continuu, dărâmând fără milă vechea lume.
Timpul nu mai are răbdare! Asta mi-a venit aproape instantaneu în minte ascultând discursurile de acolo. Lumea s-a trezit, a înţeles ce s-a întâmplat până acum, iar de-aici înainte vom vedea schimbări radicale, de neimaginat până acum. Dar de fapt ce s-a întâmplat?
O să vă fac să priviţi istoria printr-o altă perspectivă. Pe 15 iunie 2001 se înfiinţa Organizaţia pentru Cooperare de la Shanghai(OCS). Nu părea mare lucru, având ca membri iniţiali doar Rusia, China, Kazahstan, Tadjikistan, Uzbekistan şi Kârgâzstan. Doar că, din punct de vedere geostrategic se forma un colos care nu convenea deloc hegemoniei SUA. Şi uite aşa ajungem în 11 septembrie 2001, când SUA se confruntă cu o serie de atentate teroriste misterioase, atentate care împing armata SUA fix în Afganistan, adică în Asia Centrală, acolo unde OCS făcuse primii paşi pentru crearea unui bloc economico-militar solid. Ce a însemnat invazia Afganistanului ştim bine. Motivul acestei invazii a fost însă contracararea şi întârzirea proiectelor începute prin fondarea OCS.
Şi, dacă privim cu atenţie, SUA a reuşit destul de bine întârzierea planurilor acestei organizaţii. Dacă ne gândim că India şi Pakistanul au aderat abia în 2015, iar Iranul în 2021, înţelegem că SUA au reuşit să întârzie planurile cu mai bine de 20 de ani. Însă, aşa cum am spus, timpul nu mai are răbdare. Confruntarea din Ucraina a deschis ochii tuturor statelor emergente ale lumii, iar ceea ce va urma de-aici înainte va fi pur şi simplu de neimaginat pentru publicul obişnuit să-şi ia doza de ştiri din fotoliu, de la televizor.
Eliminarea SUA din Afganistan şi, acum, respingerea NATO de pe teritoriile Rusiei, arată cât se poate de clar că regele e gol. O vom constata din ce în ce mai clar pe pielea noastră. Europa e strivită de o creştere de preţuri fără precedent, iar criza energetică pe care o vom resimţi din ce în ce mai grav ne va întoarce în Evul Mediu. În timp ce nemţii se aşteaptă ca preţul încălzirii să se ridice la o medie de 2000 EUR pe familie, mai multe state europene îşi îndeamnă cetăţenii să strângă surcele pentru a avea cu ce se încălzi la iarnă. Ăsta e marele proiect al „Europei verzi”. Treburile nu stau mai bine nici în SUA, unde explozia generată de criza energetică se simte adânc. Aliaţii SUA de altă dată nu mai răspund comenzilor. Imaginaţi-vă că Arabia Saudită este partener în OCS şi face paşi concreţi pentru a prinde un loc în grupul BRICS. Asta în timp ce-a refuzat pe faţă să mărească producţia de petrol, aşa cum îi ceruseră „stăpânii” de la Washington. Fără doar şi poate suntem în pragul unei schimbări radicale a paradigmei economico-politice a lumii.
Cireaşa de pe tort a fost discursul lui Vladimir Putin în care s-a propus fără menajamente înlocuirea actualei dominaţii a dolarului cu o monedă nouă, emisă de statele BRICS. Care monedă, de fapt e un coş valutar compus din moneda fiecărui participant. De asemenea, Putin a anunţat disponibilitatea sistemului MIR, sistem de mesagerie financiară similar SWIFT, pentru interconectarea cu băncile partenerilor. Este un anunţ formal, întrucât MIR funcţionează din plin pentru parteneriatele Rusiei. Practic în prezent, cu excepţia mizilicurilor pe care le mai vând în Europa, toate transferurile financiare cu partenerii ruşilor se fac prin intermediul MIR.
Lumea se schimbă şi o face repede. Vom vedea o teribilă accelerare, iar apele se vor separa din ce în ce mai repede. După Arabia Saudită, ţările din Orientul Apropiat caută să adere la noul pol economic. Şi o fac cu disperare întrucât acolo treburile nu se discută ideologic, ci pur economic. BRICS-ul, la ora actuală, nu are doar cei mai mulţi oameni de pe planetă, ci şi cele mai multe resurse şi cea mai mare dinamică. Noi suntem obişnuiţi să ne raportăm la mica noastră lume limitată, să discutăm în termenii unor aşa-zise valori universale pe care ceilalţi nu le recunosc. În timp ce noi suntem obişnuiţi să simplificăm prin generalizare, naţiunile BRICS, alături de cele care li se alătură, au natural în sânge raportarea la cultura şi valorile celuilalt. În bazarurile arăbeşti poţi tranzacţiona în aproape orice monedă; asta înseamnă flexibilitate!
De asemenea, din punct de vedere militar, paradigma se schimbă la modul brutal. SUA devine deţinătoarea unei armate energofage, cu tehnologii depăşite moral. Portavioanele sale sunt de prisos în condiţiile în care pot fi indisponibilizate cu o mână de rachete ruseşti. Un alt indicator de care trebuie ţinut cont este eficienţa tehnologică. Din punct de vedere al costurilor, SUA nu reuşeşte să ţină pasul cu oponenţii săi în condiţiile în care alocă sume imense bugetului apărării. Încă deţine o oarecare supremaţie, însă nu face faţă unui dublu-front chinezo-rusesc.
Există mai multe provocări pe care le vom vedea în perioada care urmează. Pe termen scurt ar trebui să înţelegeţi că stoparea livrărilor de gaze către Europa va deveni permanentă întrucât Rusia are deja pieţe mai stabile şi mai apropiate ideologic. Dar n-ar trebui să ne plângem, nu-i aşa? Noi vrem să fim verzi, astfel încât, prin refuzul de a ne mai da hidrocarburi, Rusia ne ajută. E de bine! 🙂