Inevitabilul ciurel…
GARANȚIA CĂ NE VOM CERNE
Sintetizând experimentul 2020, putem afirma cu încredere, după valuri negre de pesimism
argumentat în teorie, dar contrazis de practică, nu doar că tot răul merge spre bine, ci mai ales că binele este cel mai viguros stimulat prin forța răului.
Modul în care ne-am împărțit (ne-au împărțit) în tabere, dincolo de violența segregării, a făcut posibilă întâlnirea celor care suntem de-un fel — experiența recentă ne spune că recunoașterea și reunirea celor rămași cu gravitația-n funcțiune sunt mai importante decât evitarea delimitărilor pe care le-am văzut în ultimii doi ani.
Segregarea este una temporară și de aparență, pentru că în realitate cei lipsiți de logică sunt dependenți de cei care gândesc rațional.
Este foarte adevărat că acaparea sectorului decizional de către acești indivizi produce multă mizerie și mai ales multă suferință, dar două lucruri sunt certe: viață fără suferință nu există, iar decontul vine în final acolo unde trebuie. Da, este nevoie de rezistență în fața greutăților, dar suntem construiți ca specie pentru asta, inclusiv cu componenta selecției naturale, care, analizată sensibil, cu exemple nominale din viața fiecăruia dintre noi, sigur că sună tragic, însă trebuie să acceptăm că puterea noastră de convingere este limitată de puterea lor de înțelegere.
În alte cuvinte, să ne facem riguros și cu bună-credință datoria de a explica și de a oferi soluții, dar să ne dăm la o parte atunci când instinctul de autoconservare al celorlalți nu răspunde la apel.
Una peste alta, am avut ocazia să vedem forța impresionantă pe care adevărul o are în fața brutalității tentativei de a falsifica realitatea — indiferent cât de mulți suntem cei care am văzut, unii mai repede, alții mai târziu, despre ce era vorba, în linia-ntâi, ca opoziție asumată, ne-am așezat foarte puțini. Și am fost suficienți. Așa cum v-am spus mereu, nu mai jucați pe numere, mizați pe adevăr și pe bun-simț.
Mașinăria infernală de propagandă și presiune a unor indivizi extrem, extrem de bogați și de influenți, care controlează guvernele și finanțele lumii, au sfârșit în genunchi în fața opoziției noastre — care, dacă e să fim cinstiți, a fost în foarte mică măsură tragică și mult mai mult sarcastică. (Haideți, recunoașteți că am și râs bine.)
În ciuda deznodământului de etapă absolut catastrofal pentru niște indivizi care au mers până la a construi lagăre prevăzute cu crematorii, ca în Australia, este o certitudine faptul că nu se vor opri — ceea ce înseamnă că a început să le și placă.
După toate aparențele, transumanismul gândit pentru a duce specia la un nivel superior și-a cam inversat sensul de înaintare, manifestându-se dur tot asupra celor cu care genetica oricum făcuse economie. Nu e de râs, dar nici vina noastră nu e, am încercat și cu duhul blândeții, și cu ironii mai subtile sau mai pe față, ba chiar și cu desene — nu mai vorbesc despre arhivele precedentului genocid. Nu a funcționat decât într-o măsură limitată.
Iată că acum “transumanismul” a luat forma unor afecțiuni pe care medicii nu le-au mai văzut niciodată și ca atare nu știu cum să le abordeze.
Ca să revin la titlu, pentru sănătatea ierarhiilor și dat fiind că lumea nu învață decât din lucrări practice, este foarte bine că va fi rău. Și tragic deopotrivă, dar există un preț al lipsei de măsură.
By Anca Radu