Jocuri de culise…

Jocul Statelor Unite și Germaniei

Thierry Meyssan, jurnalist francez
30 Octombrie 2022
Tyerry Meyssan

Războiul din Ucraina acționează ca o momeală, făcându-ne să bagatelizăm conflictul major în care se află. Ca urmare, nu înțelegem ce se întâmplă pe câmpul de luptă și nici nu percepem corect modul în care se reorganizează lumea și în special modul în care evoluează continentul european. Totul a început cu sosirea lui Joe Biden la Casa Albă. S-a înconjurat de foști colaboratori pe care îi cunoscuse în timpul vicepreședinției sale: straussienii[1]. Această mică sectă variază în culoarea politică, fie republicană, fie democrată, în funcție de partidul președintelui în exercițiu. Membrii săi, aproape toți evrei, urmează învățătura orală a „regretatului” Leo Strauss. Ei sunt convinși că oamenii sunt răi și democrațiile sunt slabe. Mai mult: nu și-au putut salva oamenii de Holocaust și nu vor putea face acest lucru nici data viitoare. Ei cred că pot supraviețui doar constituind ei înșiși o dictatură, preluând și menținând controlul.

În anii 2000, au format „Proiectul pentru un nou secol american”. Ei au cerut un „New Pearl Harbor” care să șocheze atât de mult mințile americanilor încât să reușească să le impună părerile lor: atacurile din 11 septembrie 2001. Această informație este șocantă și greu de acceptat. Există, însă, multe surse de informare considerate serioase pe acest subiect. Mai presus de toate, progresul straussienilor din 1976, când Paul Wolfowitz[2] a fost numit la Pentagon, până astăzi confirmă în mare măsură cele mai grave preocupări ale sale. În Europa, straussienii nu sunt cunoscuți, dar jurnaliștii care îi susțin sunt. Ei sunt numiți „neo-conservatori”. Trebuie recunoscut că intelectualii evrei nu au susținut niciodată această mică sectă evreiască.

În noiembrie 2021, straussienii au trimis-o pe Victoria Nuland să cheme guvernul rus să-i sprijine, dar Kremlinul le-a răspuns propunând un Tratat care să garanteze pacea, adică contestând nu doar proiectul straussian, ci și presupusa politică de securitate a Statelor Unite[3]. Președintele Vladimir Putin a pus sub semnul întrebării extinderea N.A.T.O. către Est, care îi amenință țara, și modul în care Washingtonul continuă să atace și să distrugă statele, în special în „Orientul Mijlociu”.

Straussienii au provocat apoi în mod deliberat Rusia, i-au încurajat pe „naționaliștii integrali” ucraineni să-și bombardeze compatrioții în Donbass și să pregătească un atac simultan asupra Donbassului și Crimeei[4]. Moscova, care nu avea încredere în Acordurile de la Minsk și se pregătea pentru o ciocnire globală din 2015, a simțit că a venit momentul. 300.000 de soldați ruși au intrat în Ucraina pentru a „denazifica” țara[5].

Kremlinul consideră pe bună dreptate că „naționaliștii integrali”, care făcuseră o alianță cu naziștii în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, încă împărtășesc ideologia sa rasială. Din nou, ceea ce scriu este șocant. Cărțile de referință ale naționaliștilor ucraineni nu au fost niciodată traduse în limbile occidentale, inclusiv Naționalismul de Dmytro Dontsov. Dacă nimeni nu știe ce a făcut Dontsov în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, toată lumea știe crimele adepților săi, Stepan Bandera și Yaroslav Stetsko. Acești oameni au fost devotați cancelarului Adolf Hitler.

Ei au încurajat și uneori au supravegheat uciderea a cel puțin 1,7 milioane dintre compatrioții lor, inclusiv un milion de evrei. La prima vedere, pare greu de crezut că s-au aliat cu straussienii și cu președintele evreu Zelensky, așa cum a declarat ministrul rus de externe, Serghei Lavrov. Într-adevăr, premierul israelian, Naftali Bennett, a luat imediat atitudine împotriva lor[6]. El l-a sfătuit chiar pe președintele Zelensky să-i ajute pe ruși să-și curețe țara de ei. Echilibrul de putere este de așa natură încât succesorul său, Yaïr Lapid, deși împărtășește ideile lui Bennett și refuză să furnizeze arme Ucrainei, poartă un discurs atlantist. Totuși, ne amintim că Paul Wolfowitz a prezidat un congres important la Washington cu miniștri ucraineni. El s-a angajat să sprijine lupta naționaliștilor împotriva Rusiei[7].

Cu toate acestea, legăturile dintre „naționaliștii integrali” ucraineni și „sioniștii revizioniști” ai ucraineanului Vladimir Jabotinsky sunt istorice. Aceștia au negociat un acord, în 1921, potrivit căruia se vor uni împotriva bolșevicilor. Având în vedere lunga succesiune de pogromuri pe care „Naționaliștii ucraineni” făcuseră deja, dezvăluirea acestui acord, odată ce Jabotinsky a fost ales în Consiliul de administrație al Organizației Mondiale Sioniste, a provocat o respingere unanimă din partea diasporei evreiești. a preluat miliția lui Jabotinsky din Palestina, numindu-l „fascist” și un „posibil nazist”. Ulterior, Jabotinsky a plecat în exil la New York unde i s-a alăturat un alt polonez, Bension Netanyahu, tatăl lui Benjamin Netanyahu, care a devenit secretarul său privat[8].

După al Doilea Război Mondial, creierul Dontsov și cei doi asasini principali, Bandera și Stetsko, au fost ridicați de anglo-saxoni. Primul a fost exilat în Canada, apoi în Statele Unite, în ciuda trecutului său ca administrator al Institutului Reinhard Heydrich responsabil cu coordonarea „soluției finale” [9], în timp ce ceilalți doi se aflau în Germania pentru a lucra la anticomunistul CIA. radio [10]. După asasinarea lui Bandera, Stetsko a devenit co-președinte (împreună cu Chiang Kai-shek) al Ligii Mondiale Anti-Comunist în care CIA își unește dictatorii și criminalii favoriți, inclusiv Klaus Barbie[10].

Straussienii nu au nimic de-a face cu Ucraina. Ceea ce îi interesează este dominația lumii și deci coborârea tuturor celorlalți protagoniști: a Rusiei [Chinei] și a europenilor. Aceasta este ceea ce Wolfowitz a scris în 1992 când a numit aceste puteri „concurenți”, ceea ce nu sunt [12]. Rușii nu se înșală. De aceea au trimis foarte puține trupe în Ucraina. De trei ori mai puțin decât armata ucraineană. Prin urmare, este o prostie să interpretăm încetineala lor ca pe o dezamăgire, deoarece se rezervă pentru confruntarea directă cu Washingtonul.

Vorbind pe 16 octombrie la depunerea jurământului voluntar, premierul ungar Viktor Orbán a spus: „Oricine crede că acest război se va încheia cu negocieri ruso-ucrainene nu trăiește în această lume. Realitatea este alta”. Potrivit acestuia, doar o negociere dintre S.U.A. și Rusia poate pune capăt acesteia. Cu puțin timp în urmă, straussienii au făcut eforturi pentru sabotarea gazoductelor „Nord Stream”. Contrar a ceea ce susțin unii, nu este vorba de spargerea economiei ruse, care are alți clienți, ci a industriei germane care nu se poate descurca fără ei [13]. În mod normal, Berlinul ar fi trebuit să reacționeze la crima stăpânului său. Dar nu! Este chiar invers. De îndată ce Olaf Scholtz a ajuns la Cancelarie, guvernul său a instituit un sistem vast care vizează „armonizarea știrilor”[14], sistem supravegheat de ministrul de interne, social-democratul Nancy Faeser. Toate mijloacele mass-media rusești destinate publicului occidental au fost interzise de „democrații” din 24 februarie 2022, adică de la aplicarea de către Armata Federației Ruse a Rezoluției Consiliului 2202 de securitate.

Acum, în Germania, citarea acestei rezoluții și împărtășirea interpretării rusești este considerată „propaganda”. Este foarte surprinzător să-i vezi pe germani să-și scufunde ei înșiși instituțiile. În secolul al XX-lea, Germania, care fusese farul științei și tehnologiei înainte de Primul Război Mondial, a devenit în câțiva ani o țară oarbă care a comis cele mai grave crime. Dacă la începutul secolului al XXI-lea industria sa a fost cea mai performantă din lume, acum, Germania este din nou oarbă fără motiv.

Înșiși germanii își susțin căderea în beneficiul Poloniei, pe cea a Uniunii Europene în beneficiul Inițiativei „Trei Mări” (Intermarium)[15]. La rândul lor, straussienii își folosesc privilegiile în Germania. Bazele militare americane de acolo au o extrateritorialitate completă, iar guvernul federal nu are dreptul să le limiteze activitatea. Astfel, când în 2002 cancelarul Gerhard Schröder s-a opus războiului straussian din Orientul Mijlociu, el nu a putut împiedica Pentagonul să-și folosească instalațiile din Germania ca baze operaționale pentru invazia și distrugerea Europei.

La Ramstein (Renania-Palatinat) s-a întâlnit Grupul de Contact pentru Apărare al Ucrainei. Delegații celor aproximativ cincizeci de state invitate, după ce au fost estorcati pentru că au furnizat Kievului cu o multitudine de arme, au avut dreptul la explicații privind Conceptul de Operare a Rezistenței (R.O.C.). Este vorba de reactivarea pentru a „n”esima oară a rețelelor de reținere înființate la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial [16], înainte de a fi integrate în N.A.T.O. la acea vreme și create pentru prima dată de C.I.A. americană și M.I.6 britanic, Foștii naziști și „naționaliștii integrali” ucraineni au fost componenta principală.

Actuala rețea de permanență este coordonată din 2013 de N.A.T.O. la baza sa din Stuttgart-Vaihingen (Baden-Württemberg), unde își au reședința Forțele Speciale S.U.A. pentru Europa (S.O.C.EUR). Este vorba de a crea un guvern în exil și de a organiza sabotajul după modelul a ceea ce au făcut generalul Charles De Gaulle și prefectul Jean Moulin în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Otto C. Fiala a adăugat la aceasta demonstrațiile non-violente testate de profesorul Gene Sharp în blocul estic, apoi în timpul „revoluțiilor colorate”[17]. Amintiți-vă, contrar a ceea ce pretindea el, Gene Sharp a lucrat întotdeauna pentru Alianța Atlantică[18]. Prima manifestare a Stay-behind ucrainean a avut loc pe 8 octombrie cu sabotarea Podului Crimeei, peste strâmtoarea Kerci[19].

Titlul original – „À quoi jouent les États-Unis et l’Allemagne ?”

––––––––––-—
[1] « Vladimir Poutine déclare la guerre aux Straussiens », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 5 mars 2022.
[2] « Paul Wolfowitz, l’âme du Pentagone », par Paul Labarique, Réseau Voltaire, 4 octobre 2004.
[3] « La Russie veut contraindre les USA à respecter la Charte des Nations unies », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 4 janvier 2022.
[4] Les plans de cette attaque ont été révélés par le ministère russe de la Défense. On peut les trouver ici sur notre site.
[5] « Une bande de drogués et de néo-nazis », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 5 mars 2022.
[6] « Israël abasourdi par les néo-nazis ukrainiens », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 8 mars 2022.
[7] « Ukraine : la Seconde Guerre mondiale ne s’est jamais terminée », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 26 avril 2022.
[8] Cf. Voltaire, actualité internationale, n°8, p.4, 30 septembre 2022.
[9] Ukrainian nationalism in the age of extremes. An intellectual biography of Dmytro Dontsov, Trevor Erlacher, Harvard University Press (2021).
[10] Stepan Bandera : The Life and Afterlife of a Ukrainian Nationalist : Facism, Genocide, and Cult, Grzegorz Rossoliński-Liebe, Ibidem Press (2015).
[11] « La Ligue anti-communiste mondiale, une internationale du crime », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 12 mai 2004.
[12] « US Strategy Plan Calls For Insuring No Rivals Develop » Patrick E. Tyler and « Excerpts from Pentagon’s Plan : „Prevent the Re-Emergence of a New Rival” », New York Times, March 8, 1992. « Keeping the US First, Pentagon Would preclude a Rival Superpower » Barton Gellman, The Washington Post, March 11, 1992.
[13] « Les États-Unis déclarent la guerre à la Russie, l’Allemagne, les Pays-Bas et la France », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 4 octobre 2022.
[14] « Dokumenten-Leak : Wie die Bundesregierung an einer „Narrativ-Gleichschaltung“ zum Ukraine-Krieg arbeitet », Florian Warweg, NachDenkSeiten, 29. September 2022.
[15] « La Pologne et l’Ukraine », « Le sabordage de la paix en Europe », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 14 et 28 juin 2022.
[16] Sur le réseau Stay-behind en général, lire : Les armées secrètes de l’Otan, Daniele Ganser, Demi-Lune. Sur le stay-behind en France, lire : « Stay-behind : les réseaux d’ingérence américains », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 20 août 2001.
[17] Resistance Operating Concept (ROC), Otto C. Fiala, Joint Special Operations University Press, 2020.
[18] « L’Albert Einstein Institution : la non-violence version CIA », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 4 juin 2007.
[19] Sursa https://www.voltairenet.org/article218261.html – 18 octombrie 2022.

Sursa JeLaver (cetățean romîn etnic ucraineean si socialist autentic)

Spor la distribuit!