Rumegușul și Urzica contra Multinaționalelor! 🌿🌳🌿🌳🌿🌳🌿

Rumegușul este clasificat ca ingrasamant natural clasa A, cea mai inalta clasa! La un depozit de lemne, busteanul

venit din padure, pus direct pe pamant nu este nici o probleama! Dar, rumegusul rezultat in urma taierii busteanului trebuie depozitat pe platforma betonata! Motivul invocat de Garda de Mediu: este toxic! Credeam ca doar la noi este noaptea minții, dar mai jos aveti un material cu ce se intampla in Franta!
Text preluat.
Foarte interesant articolul!
*Al treilea război împotriva urzicii în Franța!
Industria fitofarmaceutică împotriva țăranilor și orășenilor.Al treilea război juridic împotriva urzicii este în plină derulare în Franța și în alte țări europene. Astăzi ne vom referi la aceste ostilități juridice din Franța. O banala plantă, pe numele ei de botez în limba latină Urtica dioica a devenit dușman de moarte al multinaționalelor producătoare de pesticide din întreaga lume. Mii de procese între multinaționale și țărani sunt în derulare peste tot și sunt intentate de către acestea cu scopul de speria țăranii sau orășenii să mai utilizeze urzica sub formă de macerat pentru fertilizare cu azot, fungicid împotriva bolilor, ca repulsiv împotriva insectelor, regenerant, stimulant etc…
Simplitatea realizării purinului (20 kg de urzică lăsată la fermentare o săptămână într-un un butoi de 200 l apă) și multitudinea aplicațiilor posibile deranjează la culme industria chimică mondială care a creat presiuni enorme asupra guvernelor în sensul adoptării unei legislații extrem de restrictive pentru utilizarea preparatelor din plante. Ca exemplu, procedura de omologare a acestui preparat din punct de vedere legal este cuprinsă între 10 000 și 300 000 de euro și durează 2-3 ani de frecuș administrativ care descurajează orice țăran francez, evident. Primul război a început în Franța în momentul apariție cărții „Purin d’ortie et Cie ” (Purinul de urzică și compania) a lui Eric Petiot în care acesta explică multe aplicații posibile ale urzicii în viața omului. Eric Petiot, profesor de agronomie s-a trezit cu un control al DGCCRF (Directia Generală de Concurență, Consum și Represiune a Fraudelor) care i-a confiscat cursul de la facultate și documentația aferentă brevetării unui preparat fitosanitar pe bază de urzică.
Controlul avea la bază legea de orientare agricolă din 2006 ce interzice orice recomandare pentru produse fitofarmaceutice din plante care nu sunt omologate sau pentru metode agro culturale ecologice. Astfel începe în Franța un război asimetric între multinaționale, țărani, profesori, orășeni ce promovează preparate din plante precum urzica, coada calului, usturoi etc… Amenda pentru utilizarea sau deținerea sau recomandarea unui preparat din plante (preparate naturale puțin preocupante) este de 75 000 euro.
A doua fază a războiului contra urzicii are loc în decembrie 2006 când deputații francezi speriați de opinia nervoasă a francezilor revoltați de așa minune, votează un amendament la legea apei care exceptează purinul de urzică de la prevederile legii de orientare agricolă.
Al treilea război se joaca la ora actuală între anexa I a directivei europene 91/414 și legea Grenelle II, care cere înscrierea materilor active utilizate în purinul din plante într-o listă europeană printr-o procedură lungă și costisitoare de către producătorii de purin.
Aceste 3 războaie ale urzicii au generat în Franța o mișcare națională de protestatari formată din zeci de mii de militanți diverși (țărani și orășeni) care luptă pentru conservarea dreptului istoric de utilizare a plantelor din propria fermă sau grădină în scopuri agricole.
Ce deranjează așa de mult industria mondială fitofarmaceutică oare? Evident faptul că miliarde de țărani și orășeni în loc să cumpere pesticide chimice folosesc preparate din plante.
Ce spuneți dragi români, oare ce urmează ca atac din partea industriei chimice în legislația europeană?
Cumva utilizarea plantelor din grădină pentru ceaiuri ca să nu vă îmbolnăviți cumva?
Cumva mâncatul zemei de urzică?
Cumva o amendă adevărată pentru utilizarea usturoiului ca antibiotic împotriva răcelii dacă nu aveți dreptul legal?
Dacă pe francezi îi poate mobiliza o astfel de chestiune banală, voi v-ați putea mobiliza să vă apărați drepturi istorice asupra unor resurse precum pământul, apa, pădurea, resursele subsolului?
Conf. univ. dr. Avram Fițiu
Sursa: Romania Noastra.ro
Folosit de câteva sute de ani, distribuit pe o piaţă paralelă, neîncadrată de nicio regulă juridică, purinul de urzică este cel mai bun, cel mai natural, cel mai eficace dintre fertilizanţi, care alungă dăunătorii, îmbogăţeşte compoziţia solului şi stimulează imunitatea plantelor la rădăcina cărora este turnat.
În Franţa, Legea orientării agricole, din 5 ianuarie 2006, al cărei obiectiv este interzicerea promovării şi a vânzării produselor fitofarmaceutice care nu beneficiază de autorizare, îşi propune nici mai mult nici mai puţin decât să controleze sau să elimine toate preparatele empirice elaborate de generaţii şi generaţii de grădinari. Vedeta este purinul de urzică.
Legea interzice nu doar comercializarea, ci şi transmiterea cunoştinţelor legate de produsele biologice neomologate. Altfel spus, daca scrii un articol despre ceaiul de muşeţel, produs neautorizat, eşti pasibil de doi ani de închisoare şi o amendă suculentă. Urzica a devenit emblema luptei pentru conservarea memoriei agricole.
Un vânt de rebeliune se ridică din grădinile Franţei. În frunte cu Alain Baraton, grădinar-şef al Palatului Versailles, care remarcă plin de bun simţ: „Acum pot vorbi despre toate otrăvurile numite fungicide, pesticide, insecticide, care nu pot fi manipulate decât cu mască de gaze, cu mănuşi, care trebuie ferite de copii, şi ale căror recipiente nu pot fi aruncate la pubelă, pentru că poluează atmosfera, ci trebuie reciclate. Însă devin infractor dacă suflu o frază despre efectele purinului de urzică.”
Documentarul (aka tante Raymonde) ne oferă şi reţeta (de profitat până nu devine infracţiune şi în România):
1 kg de urzici proaspete pentru 10 kg de apă

  • Umpleţi un recipient (de exemplu o pubelă de plastic) cu urzici, fără să tasaţi prea mult.
  • Acoperiţi urzicile cu apă.
  • Utilizaţi apă de preferinţă fără calcar (15-25 grade Celsius).
  • Amestecaţi regulat, la fiecare 48 de ore.
  • Examinaţi spuma care se ridică, semn că are loc procesul de macerare.
  • După 8-15 zile spuma dispare, făcând loc unor bule.
  • Se filtrează rapid.
  • Se utilizează purinul de urzici diluat (5-20%), sau se pune în bidoane închise ermetic.
  • Se poate păstra în beci timp de câţiva ani.
    P.S. Până nu demult mi se păreau năzdrăvănii cele ce auzeam despre interzicerea plantelor medicinale. Acum ştiu că se poate.
    La guerre de l’Ortie et la recette de Raymonde de la-graine-indocile
    Publicat de Radu Iliescu la 04:44
    Recitind aceste rânduri zâmbesc amar amintindu-mi detașamentele de jandarmi care debarcau din camioane pe margine câte unei liziere și distrugeau cânepa sălbatică răsărită spontan pe unde vrei și pe unde nu vrei. Neghiobii care îi trimeteau uitaseră că la ei acasă semințele de cânepă se foloseau la hrana păsărilor și zdrobite și amestecate cu lapte dădeau mamelor liniștea nopții depă ce erau administrate sugarilor.
    Parcă văd o nouă Directivă europeană și în baza ei detașamete de jandarmi și polițiști vor împânzi lumea la concurență cu țigăncile și vor purcede la distrugerea urzicilor!
Spor la distribuit!