PENTRU O UNIUNE A BALCANILOR
PENTRU O UNIUNE A BALCANILOR
By Iulian Capsali
După ce am primit din plin refuzul Occidentului pe tema Schengen (Austria a fost doar interfața, nici Germania nu ne
dorește, nu mai vorbim de Olanda șamd), s-a vehiculat pe ambele maluri ale Dunării ideea unei deschideri a graniței comune româno-bulgare. Inepții au început să râdă. De ce? – voi explica pe scurt mai încolo. Dar ideea este foarte bună și se poate realiza prin tratate bilaterale. În fond, am avea doar de câștigat și asta ar duce la o revalorizare a interesului României în Balcani.
Economic, avantajele sunt enorme. Iar faptul că stăm cu ochii căscați doar spre Vest a dus la deprecierea relațiilor cu vecinii din Sud. Câte vizite oficiale la nivel înalt au fost? Eu nu mai țin minte nici măcar când.
Piața balcanică este o oportunitate pentru economia românească, total nevalorificată. Relațiile inter-balcanice, din cauza intereselor statelor fanion din UE, sunt înghețate. La asta a contribuit și intervenția brațului înarmat al globaliștilor, NATO, în Serbia și întemeierea unui stat musulman, Kosovo, absolut neverosimil.
Revenind la bulgari, de ei ne leagă o istorie. De la fondul tracic comun (în care ei investesc și știu să-l pună în valoare), la Țaratul Vlaho-Bulgar constituit de aromânii Asănești, și care a durat 100 de ani. Sigur că am fost și în confruntare în perioada modernă, dar am luptat și pentru independența comună, anti-otomană, la 1877, împreună cu rușii. Le-am cucerit Cadrilaterul; ei au ajuns, câțiva ani mai târziu, alături de prusaci, pe Calea Victoriei, în București.
În fine, sunt mult mai multe lucruri care ne leagă, mai ales Biserica (aflată în recul în țara vecină și unde am avea resurse de oferit), decât să ne despartă.
Nu mai vorbim de turism, unde românii varsă anual sume considerabile pe litoral, dar și în stațiunile de munte. La Balcic suntem, oarecum, acasă, și am cunoștințe care și-au cumpărat case sau apartamente acolo.
Deci desființarea graniței cu Bulgaria ar fi, pragmatic vorbind, un mare câștig pentru ambele părți. În mod firesc, ar trebui și granița dintre Bulgaria și Grecia să devină permeabilă.
De ce râde prostimea snoabă la această idee?
Motivul este simplu, l-am enunțat în întrebare. Idolatrizarea Occidentului a făcut ca toate resursele de energie să fie canalizate exclusiv spre Vest. Practic, am abandonat complet Balcanii, ca fiind un fel de rudă săracă a Europei, din snobismul tâmp emergent unei intelectualități infantilizate cultural și ecumeniste spiritual, pentru care Occidentul are veleități mesianice. Direcția pe care merge Ministerul de Externe – condus periodic inclusiv de vârfuri ale elitei globaliste – este strict spre Vest și doar în genunchi.
O Uniune Balcanică în care să fie prezente și Grecia, Turcia, Serbia, Macedonia, Albania și alte state mai mici provenite din fosta Iugoslavie, o uniune economică dar și culturală, unde România ar putea aduce inițiativă și ar putea fi motor, este foarte posibilă. Dar nu știu niciun om politic actual capabil să o propună. Nu mai spun că ar fi o ocazie să mai salvăm insulele de latinitate (a)românească care mai subzistă în Balcani.
Primul pas ar fi chiar sursa de amuzament a occidentolatrilor: deschiderea granițelor cu Bulgaria. Din păcate, cu un șef al diplomației statului ca sub-mediocrul Johannis, așa ceva este dificil de gândit. Despre ridicolul Aurescu nu are sens să mai discutăm.
Rămâne doar speranța că o nouă clasă politică ar avea ca obiectiv revalorizarea poziției României într-o zonă complet abandonată, dar care ar putea oferi o dinamică economică și culturală tuturor statelor din această zonă atât de înzestrată a Europei, de fapt locul de unde ideea europeană a pornit.
Căci nu se poate circumscrie Europa fără filosofia și arta greacă, fără mileniul de civilizație creștină a Constantinopolului, fără Patriarhia Ohridului și fără extraordinarul izvor de artă veche cultă sau folclororul încă viu, care inundă toată peninsula și reverberează în muzica lui Cantemir, Bregovic, Vanghelis sau Subcarpați, în arta lui Brâncuși sau Apostu, în pictura lui Bernea, în poezia lui Odysseas Elytis sau Nichita Stănescu.
Rejectată de Înalta Poartă de la Bruxelles, România ar putea începe, întâi cu Bulgaria, o recompunere a țesutului balcanic – un proiect gândit inițial, desigur în cu totul alte condiții istorice, de marele voievod creștin Mihai Viteazul. Pentru aceasta e nevoie doar de viziune și curaj.