Copilul, șeful familiei?
By Florea Sabin
Copilul , șeful familiei
Occidentul s-a confruntat cu valoarea ridicată a meseriașilor și a
intelectualilor din fostele țări comuniste.
Pentru a-și proteja locurile de muncă în loc de legi ultranaționaliste au inventat Noul sistem educativ în care copilul este în centrul atenției , devine șeful familiei iar părinții și dascălii devin unelte auxiliare, de decor.
Acest sistem nou creat, occidentalii nu l-au experimentat, nu l-au aplicat , nu l-au evaluat ci au tot scris cărți laudative la adresa lui.
România a „pus botul” la aceste îndemnuri și a pornit pe un drum anti educativ prin care să se piardă valoarea viitorilor noștri cetățeni.
O primă greșeală pe care o fac tinerii părinți se întâmplă când copilul are în jur de doi ani. Fără să-l doară ceva, copilul începe să bocească când părinții nu-i satisfac un anume moft. Continuă să bocească până când părinții cedează și îi îndeplinesc dorința. Acest lucru se repetă și de fiecare dată copilul devine câștigător. Această excrocherie sentimentală îl transformă pe copil în ȘEF iar pe părinți în subalterni.
Altă dată copilul era lăsat să plângă cât voia el ca să-și dezvolte plămânii, era tratat cu indiferență până când înțelegea că urletele nu au succes.
O altă greșeală majoră este procurarea de sute de jucării pentru copil. „Chipurile” , jocurile ar dezvolta gândirea, inițiativa, dexteritatea. Total greșit, jocurile dezvoltă nevoia de joacă. De multe ori, copilul refuză să mănânce, să-și facă curățenie în cameră și preferă să piardă timpul cu jocurile. Jocurile devin vicii, uitați-vă la cei cu păcănele, la cei ce joacă remi, zaruri, poker…etc. Joaca se transformă în distracție, în năravuri care duc la dezastre. Joaca este în totală contradicție cu munca și cu disciplina. Acestea sunt adevăratele preocupări care duc la dezvoltarea intelectuală și formare a viitorului om de succes.
Altădată copii își ajutau părinții la treburile casnice, duceau gunoiul, își făceau curățenie în cameră, făceau cumpărături. Unii copii la țară mergeau cu vitele, spălau rufele…etc. Colegii mei de clasă, țărani obișnuiți cu munca, în clasa a X-a ne-au ajuns și chiar ne-au depășit reușind apoi la cele mai bune facultăți. O groază de băieți au pierdut bătălia cu școala din cauza unui joc pe calculator, CS , cu lupte, cu împușcături, cu campionate.
Comerțul cu jucări și jocuri este intens mediatizat dar nu interzis deși în realitate distrage pe copii de la ceea ce este esențial, munca, studiul, succesul școlar.
Acolo unde copilul s-a instalat în poziția de șef, telefonul mobil performant devine o prioritate. Nu contează prețul, aproape sau peste 30 de milioane, nu contează că reprezintă aproape un salariu. Dacă părinții subalterni refuză procurarea acestui telefon, copilul Șef amenință cu plecarea de acasă sau cu sinuciderea, ultimele forme de șantaj sentimental.
Telefonul mobil, omniprezent, conține multe jocuri, raiul celor predispuși la joacă. Mai conține accesul la rețele de socializare unde anturajul nociv și distracțiile deșănțate oferă momente total inadecvate vârstei, periculoase și costisitoare. Foarte puțini folosesc telefonul mobil doar pentru studiul necesar dezvoltării lor intelectuale sau comunicarea cu familia.
Dragi tineri părinți, reveniți în lupta cu copilul dvs. pentru poziția de Sef dacă a-ți pierdut-o. Nu vă lăsați păcăliți de Noul sistem educativ, părinții voștri v-au educat după legea veche de mii de ani, verificată și de fiecare dată evaluată cu calificative excelente. O dovadă este trecerea dumneavoastră cu succes prin școli, facultăți și locuri bune muncă.