Să ne aducem aminte cum azi a început totul…

• on 23 mart. 2023
• De Doru Piroi
• Social

Să ne aducem aminte cum azi a început totul…

AȘA A ÎNCEPUT: 23-Martie-2020

COVID-19: sfârşitul libertăţii individuale – începutul dictaturii prin frică indusă!
by Sorin Balan

„Până la un anumit moment mi s-a părut

doar interesant –
chinezii se confruntă cu un virus nou cu o mortalitate de 2-3%, care afectează în principal vârstnicii.

Abordarea lor în lupta cu acest virus părea de domeniul fantasticului pentru Europa şi România:

1. imaginea unui sat din China ale cărui intrări fuseseră baricadate cu un zid de bolţari pentru a împiedica intrarea oricărui străin părea incredibilă, nu?
   • Câteva săptămâni mai târziu, într-un sat din judeţul Argeş, în care se dorea instituirea unui centru de carantină, locuitorii au organizat o răscoală pentru a nu li se contamina aerul comunei. „Noi suntem învățați cu aerul de aici” – acesta a fost argumentul răsculaţilor.
2. Izolarea forţată a 60 de milioane de oameni in Hubei/Wuhan de către guvernul chinez, cu încălcările
   inevitabile ale mai multor drepturi elementare, părea ceva incredibil pentru Europa;
   • Câteva săptămâni mai târziu 60 de milioane de italieni sunt închişi în casă şi păziţi de armată.
3. Astăzi, 23 martie 2020, Covid-19 a fost deja folosit ca scuza perfectă pentru instaurarea în România a unui regim al fricii, susţinut frenetic de ştiri alarmiste şi statistici neînţelese, pe care românii le înghit pe nemestecate, în timp ce #stauacasă doar pentru două-trei săptămâni.
4. În acest moment, după săptămâni de îndoctrinare a fricii şi de promovare a izolării de societate (promovată ca „social distancing“), rezultatul este crearea unei mase critice care susţine orbeşte eliminarea drepturilor elementare care definesc umanitatea.
5. Atunci când omenirea nu era setată pe modul panică, s-au decretat următoarele drepturi, care acum sunt călcate în picioare:
   • Dreptul la libera circulaţie: aparent, restricţiile impuse nu sunt atât de drastice, nu?
     • NU. Copiii nu pot merge la şcoală, pentru că şcolile sunt închise. Părinţii nu pot merge
       la serviciu, pentru că li se impune home office, concediu forţat sau au fost deja concediaţi.
     • Mai rămân activităţile sportive şi culturale, nu?
       • NU. Bibliotecile au fost închise, sălile de sport sunt închise, parcurile sunt închise,
         cinematografele şi teatrele sunt închise. Cei care îndrăznesc să-şi scoată copiii la plimbare se aleg cu un dosar pe Facebook, unde poza postată de un binevoitor în autoizolare voluntară este folosită pentru a arunca cu pietre şi injurii de către toţi adepţii lui #stauacasă.
     • Dreptul la liberă circulaţie este istorie, cei care „veghează” la alienarea lui totală sunt tot aceia care vă altoiau temeinic pe 10 august. Acum aceştia au devenit zei, pentru că noi le-am dat puterea să ne păzească pe noi de noi.
   • Dreptul la muncă: încălcarea acestui drept va avea cele mai profunde consecinţe după terminarea acestei domnii a fricii induse.
     • Dreptul la muncă este acum călcat în picioare pentru cei care lucrează în restaurante şi hoteluri, centre de agrement, saloane de cosmetică, instituţii de învăţământ.
     • Efectul de domino este însă mult mai puternic.
     • Dacă şcolile sunt închise, unul dintre părinţi va trebui să renunţe de asemenea la muncă, nu? Dacă nimeni nu se mai mişcă, nu mai avem nevoie nici de piloţi, personal auxiliar, şoferi de autocar, agenţii de turism, nu?
   • Dreptul la viaţă: aici apare cel mai mare paradox!
     • Vi s-a indus ideea că, făcând câteva sacrificii pentru 2-3 săptămâni, veţi scăpa cu viaţă.
     • Pentru unii dintre voi, am ceva noutăţi.
     • Statul în casă pentru următoarele 2 săptămâni nu va rezova nimic.
     • Sunt naivi cei care cred că după două sau trei săptămâni totul va reveni la normal.

Ieşiţi afară şi vedeţi disperarea şoferilor de taxi care aşteaptă cu disperare un client care să ignore isteria generală!

Cu ce-şi vor întreţine toate aceste categorii sociale familiile? Odată ce aţi eliminat dreptul la muncă,
aţi eliminat implicit şi dreptul la un trai decent pe perioada crizei şi după!

Unii vor spune că poate îi va ajuta statul.
Statul este şleahta de politicieni care, până în urmă cu câteva săptămâni, vă provocau greaţă.

Statul este încrengătura de profitori cărora voi le acordaţi acum puteri nelimitate, pentru că v-au indus o frică iraţională pe care nu o puteţi controla.

Când renunţaţi la independenţa oferită de propria muncă, vă puneţi soarta în mâinile acestei clase de profitori. Asta vreţi?!

Trebuie să vă gândiţi de acum dacă viaţa pe care o veţi obţine după minim câteva luni de sacrificii este ceea ce vă doriţi. Probabil că pe la toamnă, ca în banc, vestea bună va fi că aţi scăpat de ameninţarea unui virus, care oricum nu vă făcea aproape nimic.

Vestea rea va fi că, mulţi dintre voi, cei care #staţiacasă, veţi putea sta acasă liniştiţi în continuare, pentru că nu veţi mai avea un job la care să vă întoarceţi.

Vestea şi mai proastă este că s-ar putea să nu mai puteţi sta acasă, pentru că banca vă va
lăsa fără casă! Sau credeţi că băncile vă vor ierta de achitarea ratelor pentru că aţi fost atât de curajoşi şi aţi stat acasă fără să produceţi nimic timp de câteva luni?

Pornind de la înţelepciunea românească „buturuga mică răstoarnă carul mare”, închei prin a-mi exprima uimirea că o chestie invizibilă (botezată Covid-19) a fost suficientă pentru a răsturna conceptele omenirii secolului 21 … şi cu îndemnul vechi dar de mare actualitate „Deşteaptă-te române!”.”