Silviu Crăescu

Dacă nici acest om nu știe ce vorbește…

În dezvăluirile sale overseas-agentul Silviu CRĂESCU aduce în faţa opiniei publice lucruri senzaţionale,  cu toate că simte oarecum o teamă de posibile  „corecții drastice” care i se pot aplica…

Cu toate acestea el are curaj și demnitate și este decis să dezvăluie nu totul , nu cât știe… ci cât consideră acum că este necesar și util, rezervându-și dreptul de a ieși public cu noi destăinuri formidabile  despre care are cunoștință.


Desigur că resortul/motivația destăinuirilor sale își are izvorul în ceea ce consideră că a fost o mare nedreptate care i s-a făcut prin concedierea și defăimarea care au urmat… 

Până să dau drumul la ” bandă” și să dau cuvântul celui care știe multe dintre secretele din cadrul ambasadei SUA de la București, trebuie precizate câteva chestiuni : el ( S.C.) a fost selectat dintre 3500 de candidați pentru postul respectiv ale căror dosare au fost puse la dispoziție de către autoritățile române, iar în cazul său a fost și o recomandare a lui Mircea GEOANĂ.


Ambasada SUA l-a selectat iar fișa postului său a fost/este secretizată de Biroul de Securitate Diplomatică de la Washington. Numai serviciile de intelligence din România cunosc motivul pentru care Crăescu a fost selectat și cine a semnat dosarul de cadre care a fost înaintat ” partenerului strategic”.

Venind și mai aproape de ziua de azi trebuie amintit aici numele lui Jim Daniel JORDAN, senator și președinte al Comisiei Judiciare al Camerei Reprezentanților din SUA , cel care investighează faptele și extensia acestora cu privire la Hunter BIDEN , al cărui tată este mason de rang înalt ( ca și Gitenstein cu care este și rudă); cândva voi reveni la J.D. Jordan.

Acum voi da citire unor destăinuiri făcute în 12 iunie 2011 în „Vlad cel Groaznic” de către  Silviu CRĂESCU :


“Subsemnatul Silviu Crăescu, cetăţean român, solicit Parlamentului României ca, potrivit uzanţelor interne şi internaţionale privind statutul personalului diplomatic, să retragă acreditările şi să dispună declararea ca „persona non grata”, a tuturor funcţionarilor CIA din Ambasada SUA la Bucureşti, în frunte cu ambasadorul SUA Mark Gitenstein, cu acordarea unui termen limită pentru părăsirea teritoriului Statului Român de 30 de zile.

Personal, apreciez că această măsură trebuie luată de urgenţă, în funcţie de activităţile de spionaj desfăşurate pe teritoriul României de către personalul Ambasadei SUA, activităţi ce încalcă legislaţia română privind munca diplomatică, în care am fost implicat direct.

Afirm cu responsabilitate că am fost folosit de către ambasadorii SUA în cadrul unui program secret de tip OSINT, dezvoltat la nivelul misiunii diplomatice SUA la Bucureşti, la colectarea de date şi informaţii din surse deschise.

La cererea oficialilor americani, care mi-au fost şi angajatori direcţi, am cules informaţii şi date confidenţiale, considerate sensibile, în forma brută, pe care le-am şi prezentat, ulterior, în cadrul unor discuţii private.

Am colectat date şi informaţii de tip OSINT, despre conducerea şi oficialităţile politice, economice şi militare ale Statului Român. Aceste date au fost colectate din presa centrală, din diverse surse deschise, site-uri şi reţele de socializare, precum şi din discuţiile avute cu membri ai Serviciului Român de Informaţii din eşaloanele inferioare, cele care se opun conducerii actuale, impuse politic, sau din discuţiile avute cu cetăţeni şi demnitari ai Statului Român.

Pe parcursul a aproape 2 ani de zile, începînd cu 2009 pînă în martie 2010, am fost folosit de către statul american, acesta fiind beneficiar direct al informaţiilor.

La început, nu am considerat că fac un lucru ilegal, deoarece, în virtutea relaţiilor oficiale dintre Statul Român şi cel american, am crezut că, prin activitatea mea, pot aduce un serviciu conducerii Ambasadei SUA de la Bucureşti, de a înţelege realităţile societăţii româneşti.

Recunosc faptul că am fost singurul angajat român care a ocupat această funcţie de înaltă răspundere şi că am fost ghidat în colectarea şi operarea datelor de către ambasadorii SUA la Bucureşti.

Cu timpul, însă, cererile acestor demnitari americani s-au diversificat, acoperind vaste domenii de activitate. Am fost solicitat, deoarece ani de zile m-am învîrtit în sfera intereselor Serviciilor Secrete din România, cu mediul de afaceri şi cel politic.

Au urmat şi cereri speciale, venite din partea ambasadorilor SUA, despre viaţa personală a unor oameni politici, ziarişti, militari şi demnitari de rang înalt ai Statului Român, lucru care mi-a dat de gîndit, fapt pentru care am încetat să mai furnizez datele complete cerute de oficialii americani, motivînd că programul şi familia îmi ocupă mult timp, mai ales că soţia mea suferise un atac cerebral din cauza problemelor în care eram angrenat la serviciu, pe teritoriul american.

Ruptura relaţiilor bune avute cu demnitarii americani s-a produs atunci cînd am observat că demnitarii români, respectiv şefii partidelor din Opoziţie, sînt înregistraţi fără a fi informaţi, iar toate informaţiile obţinute în urma discuţiilor avute de aceştia cu ambasadorii SUA erau trimise atît la Washington, cît şi preşedintelui României, prin consilierii prezidenţiali, care făceau cărare la reşedinţa ambasadorului SUA la Bucureşti, sub diferite pretexte puerile.

În acest timp, am observat, fără să vreau, în perioada mandatului ambasadorului Mark Henry Gitenstein, schimburi de mesaje codate, înţelegeri tainice, turnătorii, aranjamente şi întîlniri în regim conspirativ dintre reprezentantul oficial al statului american în România şi diverşi consilieri prezidenţiali, oameni politici actuali şi chiar membri ai familiei prezidenţiale.

Am asistat la scene care pot indica săvîrşirea unor fapte de înaltă trădare sau de subminare a intereselor Statului Român în folosul personal al unui grup de interese, pentru a păstra Puterea, favorurile şi recunoaşterea statului american.

După aproape 5 ani de activitate pe teritoriul american, timp în care am văzut şi am auzit multe, ofiţerii de contrainformaţii americani din cadrul biroului de securitate diplomatic şi biroul CIA, considerînd că sînt un vector real de scurgeri de informaţii privind planurile de susţinere a lui Traian Băsescu de către statul american în defavoarea lui Mircea Geoană, au luat decizia ca Ambasada SUA la Bucureşti să-mi desfacă contractul de muncă cu durată determinată, în numele ambasadorului, fără a exista o decizie semnată de acesta.

Înainte de a fi dat afară, am fost sfătuit să îmi dau demisia, urmînd să primesc anumite despăgubiri, plus recomandări etc…

Cert este că am refuzat. Astfel, a urmat şantajul şi am fost direct ameninţat atît eu, cît şi familia mea, cu repercusiuni grave din partea ofiţerilor CIA acoperiţi, din cadrul Ambasadei SUA la Bucureşti.

Am fost destituit din funcţie de statul american şi nu de ambasador, doar pe motiv că aş fi necorespunzător profesional, fără ca să fiu acuzat de spionaj în favoarea PSD-ului şi a lui Mircea Geoană.

Am considerat mereu că este un abuz şi o insultă, deoarece, personal, am primit numeroase scrisori de recomandare oficiale, cadouri, insigne, mailuri şi aprecieri verbale de la ambasadorii în funcţie, ori de la şefii Serviciilor Secrete americane, un preşedinte şi un vicepreşedinte american, atunci cînd au vizitat România.

Dacă ar fi fost adevărată măcar o suspiciune, şi nu o faptă de spionaj, aş fi fost trimis în SUA, ca să răspund pentru faptele mele, ori aş fi fost reţinut într-o închisoare CIA din România unde, probabil, aş fi fost torturat crunt, pînă cînd aş fi recunoscut şi ce nu am făcut. 

Ciudat este că şi acum menţin relaţiile cu ofiţeri din SUA şi cu angajaţi ai Departamentului de Stat American, în schimb relaţiile cu angajaţii Ambasadei SUA la Bucureşti au încetat definitiv, deoarece aceştia au fost prelucraţi de ofiţerii acoperiţi din cadrul acesteia, ca sub nici un motiv să nu ia contact cu mine şi să raporteze orice încercare venită din partea mea de a-i contacta, totul sub ameninţarea desfacerii contractelor de muncă.

Am fost ameninţat de oficialii SUA că dacă aş prezenta opiniei publice din România orice document oficial, film sau înregistrări ambientale, sustrase de pe teritoriul SUA, voi fi acuzat de spionaj şi extrădat în SUA, pentru a fi judecat şi condamnat, deoarece, în activitatea mea zilnică, toate rapoartele, cererile, documentele manipulate şi actele semnate au avut un regim special, fiind considerate documente secrete. De aceea, sînt pregătit să fac cîteva declaraţii despre ceea ce ştiu că s-a întîmplat în România cu ocazia alegerilor locale, parlamentare şi prezidenţiale, la comanda intereselor statului american, începînd din anul 2000.

Mulţi ani de-a rîndul, politica mîrşavă a statului american a făcut ca rezultatele alegerilor să fie viciate. Imensul angrenaj al companiilor americane şi al armatei de spioni, care operează pe teritoriul României, în complicitate cu autorităţile statului, a decis mereu cîştigătorii.

Astfel, opozanţii acţiunilor lor au fost eliminaţi de pe scena politică, deoarece nu se dorea ca vînzarea obiectivelor economice româneşti să fie întreruptă sau blocată.
Ştiu din discuţiile avute cu cei mai de seamă reprezentanţi ai statului american la Bucureşti că succesul Partidului România Mare, înregistrat la alegerile din anul 2000, sub nici un motiv nu trebuia să se mai repete.

Este cunoscut faptul că dl. Corneliu Vadim Tudor, candidat la Preşedinţia României, cîştigase alegerile, însă, la comanda SUA, acest lucru nu a mai fost posibil, rezultatul votului fiind modificat direct din Softul american. Astfel, speranţa ca România să nu mai fie devalizată şi devastată, prin venirea la putere a singurei formaţiuni justiţiare, s-a năruit.

Pentru a susţine cele afirmate, vă pot spune că toate agenţiile guvernamentale americane, gen USAID, Peace Corps, care desfăşurau programe de implementare a unor standarde şi proiecte de investiţii în România, au fost angrenate în maşinăria fraudării voturilor pentru a decide cîştigătorul.

Politica Ambasadei SUA la Bucureşti a lăsat mereu să se înţeleagă faptul că Guvernul Statelor Unite  este neutru faţă de competiţiile interne din România şi că SUA au şi finanţat Ghidul Electoral al Cetăţeanului, în cadrul unui  program de informare despre alegeri, tocmai pentru a evidenţia acest lucru.

Cu toată opoziţia partidelor politice şi a mai multor ONG-uri, care apărau drepturile omului, cerîndu-i-se oficial Ambasadei SUA la Bucureşti, prin scrisori publice, neutralitate şi evitarea fraudării alegerilor, a fost exact ca şi cum i-ai cere lupului să păzească oile.

Nimic nu s-a întîmplat, iar planul acestei entităţi a fost pus în aplicare cu ajutorul unor personaje-cheie din cadrul Biroului Electoral Central, care i-au încredinţat  Institutului Naţional de Statistică misiunea de a strînge şi analiza voturile, în calculatorul Biroului Electoral Central, şi al unor  companii IT de numărare a voturilor, care au avut ştampila CIA.

Ambasada SUA la Bucureşti, în anul 2000, a fost depăşită de solidaritatea dintre oameni, de entuziasmul naţional şi de valul de admiraţie faţă de liderul Partidului România Mare, candidat la funcţia de preşedinte al României, domnul Corneliu Vadim Tudor.

Astfel, cînd acesta a ajuns în finala prezidenţială, întreaga societate a intrat în alertă, vorbind de idealurile revoluţiei din ’89. Totuşi, intelectualii români, asmuţiţi de americani şi de europeni, au invocat valorile neprecizate ale unei Europe indecise iar securiştii iliesceni,  deveniţi capitalişti, au abordat o atitudine tipic gangsterească: l-au linşat mediatic, prin intermediul televiziunilor proprii, şi la vot, prin maşinăria bine unsă din Biroul Electoral Central.

Domnul Corneliu Vadim Tudor devenise în ochii alegătorilor un posibil fondator al unei Românii restaurate, de aceea SUA au făcut un tîrg, construind, împreună cu Iliescu, „capitalismul de cumetrie“, unde pseudo-elita comunisto-securistă a acaparat rapid centrii nervoşi ai societăţii, resursele financiare şi presa, iar mai tîrziu, cu Băsescu, „statul clientelar“, în detrimentul voinţei populare.

Astfel, însăşi Administraţia de la Washington a pus la cale o strategie compusă din cercuri politice, structuri mass-media şi institute de sondare a opiniei publice, accentuînd cuvintele rostite de Tribun:  „Securitatea a fost cea mai patriotică instituţie din România. Mă gîndesc serios s-o reînfiinţez. Cînd voi ajunge la putere am s-o reînfiintez“.

În anul 2000, cu ocazia turului II al alegerilor prezidenţiale, Ambasada SUA, împreună cu reprezentanţii OSCE, a  închis ochii la cea  mai mare fraudă electorală, cu complicitatea autorităţiilor Statului Român. Chiar dacă în secţiile de votare erau şi reprezentanţi ai revoluţionarilor, nimic nu i-a împiedicat să schimbe sensul şi votul real al alegătorilor.

Maşinăria de partid a PSD-ului a fost coordonată de ofiţerii americani, care s-au infiltrat în toate secţiile de votare, ca observatori străini. Frauda masivă a urmărit exact judeţele în care candidatul Corneliu Vadim Tudor cîştigase detaşat alegerile, respectiv Banat şi cele din zona Olteniei.

Am informaţii că, la insistenţa Guvernului SUA pe lîngă Administraţia Prezidenţială, în anul 2003, a fost revizuită Constituţia printr-un referendum, tocmai pentru a facilita manipularea electoratului prin fraude spectaculoase.

La insistenţele oficialilor americani, prin revizuirea Constituţiei, se ajungea la pierderea gratuităţii necondiţionate a învăţămîntului de stat şi la lărgirea excesivă a folosirii limbii maghiare în administraţie şi Justiţie, spre a-l satisface pe miliardarul Söröş, care sponsoriza Administraţia de la Washington.

Ca urmare a sugestiilor oferite de americani membrilor comisiei de revizuire a Constituţiei, peste jumătate din articole au suferit modificări, mai mici sau mai mari, iar mandatul prezidenţial a fost prelungit la 5 ani.

Cu ocazia referendumului s-a experimentat folosirea neconstituţională a urnelor volante şi votul multiplu în secţiile de votare de tranzit. Totul a fost pus la cale şi coordonat de către Ambasada SUA şi cele două Administraţii prezidenţiale, prin legăturile strînse dintre grupurile de interese şi politică, diversificînd formele de corupţie.

SUA promovează  politicieni precum Ion Iliescu şi Traian Băsescu, ce pun în prim-plan interesele de grup în  detrimentul intereselor ţării, aceasta devenind o adevărată metastază a societăţii româneşti.

Sfatul SUA a fost să nu se mai fure doar la urne, deoarece U.E. monitorizează activitatea electorală şi desfăşurarea alegerilor, sugerînd că ar fi mai bine să se fure cu programe şi sisteme specifice.

La alegerile din 2004, a fost furt electronic masiv, coordonat de companiile americane care au produs softul numărării votului. Accesul la Putere a fost anulat, din nou – un adevărat  „complot“ împotriva PRM-ului, pentru a-l scoate pe Corneliu Vadim Tudor din cursa prezidenţială.

Acestea sînt încălcări grave ale voinţei electoratului român, prin care sînt marginalizaţi adevăraţii patrioţi ai acestei ţări. Din 2004, lucrurile au continuat să se deterioreze, iar alegătorii au fost mituiţi. Pe lîngă mită, au intervenit şi diferite modalităţi de manipulare, în care aşa-zisele Institute de sondare au jucat un rol decisiv, iar cheltuielile Guvernului american au fost pe măsură, multe milioane de dolari fiind plătite prin programele Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi programele europene SAPARD, precum şi de la alte organizaţii de „ajutorare“ străine, marca Söröş, pentru a se minţi şi înşela populaţia.
SUA, prin fraudă şi manipulare, şi-au atins scopul, introducînd în România votul uninominal şi, astfel, Parlamentul de azi nu mai este o instituţie reprezentativă a Poporului Român, ci una a structurilor mafiote.

Comitetul de criză din cadrul Ambasadei SUA şi preşedintele în funcţie, în contextul uninominalului, au decis, la fel ca la alegerile din anii precedenţi, ca voturile să fie furate. Metoda este simplă şi presupune dubla ştampilare a formularului de vot  şi anularea voturilor corecte, atribuite PRM.

Apoi, în caz de forţă majoră, ar trebui tipărite în SUA peste 1.000.000  de buletine de vot, pentru a frauda alegerile.

Din discuţiile avute cu demnitarii americani în România, aceştia s-au arătat îngrijoraţi de situaţia creată de contestarea, la Curtea Constituţională, a rezultatului alegerilor pentru Preşedinţie, ştiind că, în cazul descoperirii fraudei electorale şi a falsificării votului, protejaţii lor nu ar mai fi putut controla puterea în stat.

De aceea, americanii au făcut toate demersurile pentru ca alegerile să fie validate, după ce au făcut presiunile necesare asupra judecătorilor de la Curte, care au fost şantajaţi cu dosarele de colaboratori ai fostei Securităţi, americanii  ameninţîndu-i  că, în cazul în care nu vor valida alegerile, ei îşi vor vedea publicate dosarele. La fel s-a întîmplat şi cu BEC.

Orice cerere ca Biroul Electoral Central să dispună renumărarea voturilor şi refacerea centralizării acestora şi a rezultatelor alegerilor în Secţiile de Votare în care au fost comise erori, sau există neconcordanţe între datele consemnate în procesele-verbale, a fost respinsă şi dirijată spre soluţionare altor organisme.

În România, toate planurile de fraudare a alegerilor au fost  puse la punct împreună cu experţii americani.

Din surse interne ale Ambasadei SUA, am aflat că, la nivel naţional, Serviciul Informatizat de Evidenţă a Persoanelor a emis, de-a lungul anilor, peste 2.500.000 de cărţi de identitate false, cu care s-a votat la toate alegerile din România şi că acest serviciu a fost, se pare, implicat în fraudarea alegerilor prin emiterea unor cărţi de identitate false, puse în circulaţie pentru votul multiplu. 

Se pare că oficialii SUA, prin interpuşi (cadre MIRA), au persoane de încredere în cadrul Birourile judeţene ale Serviciului Informatizat de Evidenţă a Persoanelor, fapt care a fost confirmat de demiterea, la cererea americanilor, de la conducerea Ministerului de Interne a lui Dan Nica şi înlocuirea lui cu Vasile Blaga.

Atunci  s-au schimbat, într-o singură noapte, toţi prefecţii cu persoane obediente, a căror numire în funcţie a fost acceptată de americani. În aceste condiţii, cei în cauză au îndeplinit, fără să crîcnească, atribuţiile care le-au revenit în planul de menţinere, prin fraudă, a lui Traian Băsescu pe scaunul de la Cotroceni, inclusiv organizarea emiterii cărţilor de identitate false.

Din cîte ştiu, Guvernul SUA a donat imense cantităţi de tonnere, hîrtie specială şi folie autocolantă pentru Serviciul de emitere a cărţilor de identitate.“
Romică Adrian VLAD

Abonează-te la articole de calitate premium, necenzurate!
Spor la distribuit!