Hai să ne rîdem o țîră!
Doamneee , ce-mi plac mie diminețile americane, alea din filme. Cum sunt ei toți fresh…la prima oră a morningului.
Mama e deja cu pankeicu’ pa plită si cu sucu’ de portocale proaspat facut, plus niste oo cu sunca, senvisurile gata pentru scoala si căldarea de cafea clocotita.
Ii asteapta asa, pe rand. Sa coboare. Făcută fus: rujata, fardata, premenita, tapata. Parfumata.
Intai coboara sotu’, pus si el, cum altfel, la patru ace: proaspat ras, frezat, gelat, costumat si cu servieta deja in mana. Daca n-ar avea-o, zici ca s-ar duce la vreo nunta sau ceva.
– Morning, baby!
– Hiiiii, honey! (si pac se săruta)
– Cum ai dormit?
– Excelent, iubire! (in timp ce ia un senvisi din mers si cafeaua pe drum)
– Ma bucur! Sa ai good day, hony. Love you!
– Love iu ciu, babby!
Si apoi, coboara copiii, cu zambetu’ pan’ la ceafa:
– Good morning, Mom!
– Hi, sweetheart! Everything ok?
– Da, mama! Laptele meu este gata?
– Of cours, my darling! Iti dau si cerealele?
– Yes, mum! Thank you! You ar the best mum!
– Oooooo! Esti asa draguuuut, iubire!
– Am timp si d’o clatita?
– Sigur! Ti-o fac cu dulceata sau cu branza?
– Cu branza ar fi mai ok! Multumesc!
…si, uite asa, intr-o veselie de nedescris si cu burta plina, fiert’ toti sa-si inceapa dayu’.
Acu’, na, nu stiu cum e pe la voi prin batatura, da’ la mine e cumplit. Suntem toti neamuri cu zombi. Singura treaba pe care o am in comun cu mama americană , e ca intru prima in bucatarie, da’ nu sa m-apuc de sarmale, ca ea, ci sa-mi beau cafeaua, ca daca nu se’ntampla asta, foarte posibil sa aiba loc o *rima.
Dupa, apare sotu’:
– Ce ma dor salele…
– E de la vreme! Ia si tu o pastila sau ceva. Si mie mi-au troncanit oasele toata noaptea.
– Cat e ceasu’? Trezeste-i p’aia, ca io ma duc in baie.
Mai iau 3 guri de cafea, mai bag o tigara si’ncep rondu’. Jap cu usile, jap cu transperanturile, jap cu gemurile deschise. Iar pe fundal se aud urletele de sub plapuma:
– Nu deschideeee! Stinge becuuuuuu’! Mai lasa-ma 5 minuteeeeee! Aolo ce frig eeeeeeeeeeee!
– Hai, hai, ca e tarziu! Via, via, via!
…si tot pe fundal, dar in surdina, se aude un delicat ,, pfoai ! ???? ….”.
Un fel de ,,Buna dimineața, si io te iubesc, mama!” doar ca altfel.
Se trezesc căpiați, pierduți, rătăciți , debusolati.
Fiu’miu se-mbraca in reluarea, alălaltul nu-si gaseste ciorapii, mie imi vine sa iau paru’.
Si hazbandu’ sta pe tron de zici ca-l incoroneaza careva, cu ceremonie.
Iar io, sunt asta din poza, in timp ce le pregatesc micul dejun.
The end!”.
– textpreluat –