Doru's Blog
Caută după:

Mr. Global

By Andi-Mihai Anton

Tristul globalist și merele de aur

Globalismul era cireașa coaptă de pe tortul unei economii care dădea impresia că funcționează. Trebuie să fii foate, foarte prost să crezi că poți face exerciții de globalizare cu săraci. Se știe că oamenii sunt dispuși să se dea sclavi dacă le e teamă să nu piardă ce au, nu dacă nu mai au ce pierde. O sută și ceva de ani s-au muncit să clădească o lume menită să țină-n plasă destinele oamenilor și la final au făcut totul praf.

În urmă cu doi ani, încrederea în globalism era uriașă, practic reușiseră să spulbere din mintea oamenilor orice altă variantă. Acum, situația e groasă tare pentru triștii globaliști: vreo 50% dintre cetățeni vor să-i vadă cu mațele scoase (la propriu), vreo 30% n-ar avea nimic împotrivă să-i știe la pușcărie pe viață, iar restul de 20% care încă dorm pe ei, au început să-și dea seama că mestecă minciuni făcute în fabrică. Pe un teren în care 30% dintre oameni suflă și în iaurt, iar 50% îți dau cu el direct în cap, cineva cu un umor negru de neam prost a la Peter Jackson, le sugerează să încerce să controleze și mai tare situația. Să vezi eficiență!

Încă de la începuturile plandemiei am zis că „arhitecții” sunt niște moși absolvenți de Harward și Yale, foști copii de bani gata care credeau în tinerețe în fantome și se costumau în vampiri pe la petreceri, care au avut slugi acasă și care au impresia că toți oamenii pot fi cumpărați. În spatele lor, însă, se află entități periculoase care urăsc oamenii (îndeosebi copiii) și care acum sunt disperate să găsească o portiță de scăpare. Această portiță speră ei să fie Noua Ordine Digitală, numai că proști cum sunt, au uitat că în ultimii doi ani nu s-au ocupat deloc de economie, mizând precum un jucător nepriceput de poker doar pe cărțile din mână, fără să țină cont de experiența celorlalți jucători. Și acum, cineva trebuie să plătească!

Cu săracii nu faci globalizare, săracii o să fie preocupați să caute vinovați pentru situația în care se află, iar în ultimii doi ani, cu atâtea echipe care și-au antrenat arătătorul, să vedeți ce bâlci se va porni. Planul lor a dat greș încă de la început: au estimat că va fi un număr mult mai mare de morți, dar știți cum e, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Moșii obosiți, care în general își fac nevoile în fața casei tale și au impresia că prin asta devin stăpâni pe proprietatea ta, au aflat abia acum că dacă Microsoft scrie „poison” pe flacoane și desenează pe ele un cap de mort, nu înseamnă neapărat că zeama va face ce scrie pe etichetă. Și când au văzut ei că producția de morți la hectar nu e cea dorită, au pompat bani în medici care să omoare, în televiziuni care să întrețină isteria și în avioane care să dea cu otravă din cer. Ei sperau că vor muri măcar un miliard de oameni în primul an, și-apoi toți ceilalți, îngroziți de situație, se vor repezi la injecție precum slugile lor la salariu. Și n-a ieșit cum au plănuit!

Trist, foarte trist, iar acum a sunat goarna retragerii. Mr. Global încearcă să facă războaie pe ici pe colo, că bani de de-alea mondiale nu mai sunt, doar-doar va muta atenția populației de la terorismul lor practicat timp de doi ani la scară planetară. Vrei banii înapoi, Mr. Global? Bagă doctorii la răcoare și recuperează-ți averea pe care ți-au tocat-o curvele astea cu stetoscop! Aruncă politicienii după gratii și pune-i să-ți dea banii înapoi, dar ai grijă să nu cumva să le dea dracu vreun gând de-ăla buclucaș să mărească taxele și impozitele, că sărăciile care nu mai au ce pierde o să-i secționeze transversal cu cuțitul ruginit și-o să joace fotbal cu scăfârliile lor. Iar banii nu ți-i mai recuperezi orice ai face, pentru că i-ai băgat în curul cui nu trebuie și iaca s-au tocat! Sigur că tu poți să scoți pe imprimantă multe hârtii, numai că ăia care-ți garantau cu bunuri banii tăi de Monopoly, nu-s atât de proști precum i-ai crezut.

Știi ce-ți rămâne de făcut, Mr. Global? Vrei să build back better? Bagă-te din nou slugă la sărăcani, adu prosperitate vreo mie de ani și prostește-i în timpul ăsta să pună botul la digitalizare, inteligențe artificiale și alte bazaconii, că omului nu-i arde de schimbări de sex și nu dă doi bani pe reducerea emisiilor e codoi dacă n-are ce mânca! Fă-te iar mieros și rotunjește buzele ca să pupi sărăcimea în cur, poate mai ai vreo șansă să o iei de la capăt! Și aici mă refer la entitățile cu solzi care chiar ne urăsc, nu la trepăduși. Ăștia neimportanți, șefii de stat degreaba, comandanți de acțiune și alți inutili, vor fi eliminați de masele furioase într-un mod brutal. Mr. Global, ești un bou! Dă-ți două palme și ascunde-te de unde ai venit! Te pricepeai mai bine când lucrai din umbră, numai că te-a păcălit Lucian să ieși la lumină și acum ai făcut buba!

Criptomoneda

KAZAHSTAN – UN EXERCIȚIU DE PRĂBUȘIRE A CRIPTOMONEDEI
Ceea ce nu s-a văzut în imaginile dure din Kazahstan este prăbușirea sângeroasă a criptomonedelor minate în această țară.
Cu o cotă de 18 %, Kazahstanul este al 2-lea producător de bitcoin din lume, după SUA. Prețul Bitcoin a scăzut la minime nemaivăzute din septembrie 2021, după ce autoritățile au tăiat Internetul și s-a întrerupt curentul. Cea mai folosită criptomonedă din lume a pierdut în jur de 10% și a ajuns sub 41.000 $.

Câteva explicații necesare.
Fără Internet și electricitate nu există criptomonede. Iar electricitatea trebuie să fie foarte multă și ieftină. Criptomoneda este energofagă și deloc ”verde”.
Criptomineritul necesită computere rapide, de mare putere. Acestea rezolvă probleme matematice complexe pentru a genera un nou „bloc” de bitcoin în portofelul virtual (blockchain). La fiecare problemă rezolvată, respectiv bitcoin generat, minerii asociați primesc criptojetoane (token). Apoi procesul se relansează.
Atenție! Cantitatea de monedă virtuală generată este limitată, ceea ce înseamnă că aceasta ar trebui să-și mențină o anumită valoare.
Deci, este nevoie ca o rețea globală de computere să ruleze simultan pentru o tranzacție. Cu cât puterea de calcul a computerelor este mai mare (hashrate) cu atât se extrage mai mult bitcoin. Iar pentru asta e nevoie de o cantitate uriașă de energie.
Consumul energetic este și mai mare, fără computere performante. Este nevoie de cca. 10 minute ca să extragi un singur bitcoin, cu hardware și software ideal. Majoritatea utilizatorilor extrag un bitcoin în 30 de zile, timp în care computerul funcționează non-stop. Greta strongly disagree with that!

Din cauza consumului enorm de curent, China a interzis criptomineritul, în mai 2021. Imediat minerii s-au reorientat spre Kazahstan, o țară cu mari resurse și producție de energie ieftină, din combustibili fosili, deci poluanți (petrol, gaz, cărbune).
Minerii de bitcoin utilizează cca. 8% din capacitatea totală de generare a Kazahstanului. Ei s-au bucurat până în septembrie, când au apărut primele pene de curent. Iar acum s-au declanșat revoltele care au dus la întreruperea Internetului.
Serviciul de supraveghere NetBlocks a avertizat că simultan a dispărut conectivitatea mai multor furnizori de net din Kazahstan, ca și cum cineva ar fi apăsat pe un comutator centralizat. Acest offline imens a pus pe tușă cca. 15% din minerii de bitcoin din lume, au declarat oficiali ai companiei de monedă digitală Foundry.

Deci, în urma revoltelor, criptomineritul a devenit imprevizibil în Kazahstan. Cu atât mai mult cu cât țara are probleme cu așa-numiții mineri „gri”, cei neînregistrați care consumă curent dublu față de minerii oficiali: până la 1,2 GW în 2021, față de minerii „albi” cu 600 MW, conform cifrelor comunicate de Ministerul kazah al Energiei.

În primul articol despre Kazahstan, am afirmat că dintre cele 3 mari puteri cu investiții în țară, China este suspectul de serviciu, legat de revolte. Am spus că mi se pare ciudat că doar afacerile chinezilor n-au fost afectate de mișcările violente și că de fapt China nu se bucură de reprimarea răscoalei, care blocase criptomineritul.
Aminteam că Beijingul a interzis acasă minarea de monedă digitală. Măsura radicală ilustrează teama tuturor guvernelor și băncilor centrale de criptomonede. Banii digitali nu pot fi controlați de către autoritățile financiare, guvernele și băncile naționale nu pot reglementa politica monetară și își pierd puterea.

Chinezii se tem ca gospodăriile să își canalizeze economiile în criptomonede.
Se tem că banii digitali afectează controlul asupra plăților interne cu amănuntul, făcând ca Banca Națională a Chinei să devină irelevantă.
Se tem de ieșirile masive de capital prin intermediul bitcoin. Această hemoragie financiară incontrolabilă depreciază yuanul în condițiile în care Beijingul se străduiește de ani buni să facă din moneda națională o valută forte care să concureze dolarul.
China are toate aceste griji plus impactul asupra mediului, prin consumul imens de energie pentru criptominerit.
Vi se pare destul pentru ca Beijingul să nu se bucure de stoparea revoltelor care au oprit netul și bitcoinul în Kazahstan?
Prăbușirea bitcoin în Kazahstan, în urma revoltelor ce au determinat stoparea netului, arată și ca un avertisment pentru bula globală a criptomonedelor. Acum poate înțelegeți mai bine amenințările vehiculate cu carantina digitală și blackoutul promovat pe panouri publicitare în inima Europei, într-o dictatura (deocamdată) sanitară numită Austria.

Niculescu Cristian

The Vaccinated Are Worried and Scientists Don’t Have Answers – Bloomberg

Cei vaccinați sunt îngrijorați, iar oamenii de știință nu au răspunsuri!

https://www.bloomberg.com/news/articles/2021-08-21/science-can-t-keep-up-with-virus-creating-worry-for-vaccinated?utm_medium=cpc_social&utm_source=facebook&utm_campaign=BLOM_ENG_XXXXXXX_Y0469_FB_SO_WTRF_FOCUSPROSX_LALXX_00XXXXCPA_2LFB_XXXX_SUBPGVISITXXX_X1844_Y0469_XXXEN_ALLFOA_ANSW_C2_EN_PG_NFLINKS&dclid=CLn80sWt3_ICFdmK_Qcd_BQCtQ

Agonia demos-ului?

Agonia democraţiilor şi haosul

Alegerile regionale şi departamentale din Franţa de la 20 iunie 2021 confirmă dezastrul anunţat al democraţiei din această ţară. După „revoluţia culturală” din S.U.A. (asemănătoare cu „Revoluţia culturală” a lui Mao, în China, între 1966 şi 1976), eşecul alegerilor prezidenţiale americane din 2020 (fraudate?), contestate sigur şi încă indecise de fapt, se tot renumără voturi), încă una dintre cele trei mari democraţii tradiţionale dă semne serioase de oboseală, poate chiar de moarte clinică.

În Franţa absenteismul de la primul tur, de cca 67 %, pe lângă faptul ca mai bine de 13 % dintre alegători nici măcar nu s-au înscris pe listele electorale, fiascoul total al partidului de guvernământ (L.R.E.M.), al preşedintelui Emmanuel Macron la mai puţin de un an înainte de alegerile prezidenţiale (aprilie 2022), eşecul simultan al partidului de aşa-zisă opoziţie (R.N.) al lui Marine Le Pen, contracandidată la prezidenţiale, care în cel mai bun caz va câştiga o regiune sau două sau poate nici una din cele 13 ale Franţei metropolitane, absenteismul şi mai mare al alegătorilor de 18-24 de ani (spre 90 %) – toate aceste elemente lasă impresia unui „peisaj după bătălie”, apocaliptic, sau, cel puţin, al unui sfârşit de epocă şi de regim.

Fără o democraţie măcar funcţională dacă nu strălucită, toate cele trei mari democraţii occidentale (Marea Britanie, S.U.A., Franţa) riscă în cele din urmă să se dezmembreze. Splendoarea democraţiei a fost pentru toate aceste trei mari ţări elementul unificator. Cea mai avansată în fărâmiţare (disunion) este de departe S.U.A. Statele republicane, „roşii”, au luat-o pe o altă cale decât cele „albastre”, democrate. Texasul, Florida şi încă destule altele au luat măsuri foarte diferite în mai multe domenii, inclusiv în gestionarea pandemiei. California şi New York-ul sunt abandonate masiv de populaţii pentru statele republicane din sud, cu o administrare şi fiscalitate mult mai raţionale, mai puţin atinse de „revoluţia culturală” în curs. Revolta „B.L.M.” are câteva centre bine stabilite în state democrate – Portland, Oregon sau Seattle, Washington.

În Marea Britanie, Scoţia se pregăteşte din nou să-şi voteze independenţa. Tot acolo, protestele la abuzurile comise în gestionarea pandemiei sunt frecvente, ample şi violente. Problema „islamică” în Franţa atinge cote incontrolabile (după violenţele şi actele de terorism nemaivăzute din ultimii ani). Militarii francezi, în rezervă sau activi, s-au pus pe scris scrisori deschise alarmate. Mandatul lui Macron, perceput ca un corp străin, ca reprezentant al unor interese străine sau globaliste, s-a dovedit a fi un mare eşec. Mişcarea care a durat mai bine de un an a „Vestelor galbene” a dat semnalul neîncrederii în actuala preşedinţie franceză, dar şi în întreaga clasă politică sau în elite, mai ales cele economice. S-au propus soluţii, care toate ţin de democraţia participativă (referendumul de iniţiativă cetăţenească, precedat sau urmat de o adunare constituantă). Elveţia e aproape şi reprezintă pentru mulţi francezi un model de urmat.

Toate cele trei mari democraţii, foste sau actuale imperii, au o populaţie foarte amestecată, urmare a venirii coloniilor la centru, dar şi a marilor migraţii recente. Faimosul „melting pot” american pare să nu mai funcţioneze deloc între populaţia neagră, hispanici, asiatici şi presupuşii „suprematişi albi” – capacitatea de integrare, de asimilare ţine, oricând şi oriunde, de bunăstarea economică şi de o justiţie imparţială. Istoria de peste 200 de ani e pusă sub semnul întrebării, iar în S.U.A., statuia lui George Washington, părintele fondator, e înlocuită de-a dreptul cu cea a lui George Floyd, noul „erou” al mişcării „B.L.M.”. În Franţa, „islamiştii” trăiesc în ghetouri, au făcut deja secesiune de la legile Republicii. Falimentul democraţiei poate fi observat şi în Italia, în Spania sau în Israel, incapabile să formeze majorităţi durabile. Germania, care este berbecele teoriilor New Green Deal, riscă să fie condusă din toamnă de nişte ecologişti amatori (noi fraţi ai U.S.R.-iştilor români, pe lângă L.R.E.M.-ul lui Macron), instrumentalizaţi de promotorii lui „The Great Reset”, de multinaţionalele şi fondurile de investiţii americane.

Centrul de greutate al economiei mondiale continuă să se deplaseze spre Asia. China, Rusia, Iranul se integrează treptat şi, în egală măsură, se îndepărtează de Occident. În acelaşi Occident, pe lângă haosul general, pe lângă extincţia parcă naturală a democraţiei, se mai aşteaptă doar marea criză şi foametea. Acestea vor veni, probabil, odată cu căderea Burselor (care sunt azi la cote iraţionale, fără legătură cu faptul economic real) şi cu anunţata prăbuşire a dolarului. Cum se va descurca România pe fondul acestui marasm în desfăşurare? Spre ce şi spre cine se va orienta? Ce soluţii miraculoase ar putea găsi? Mai avem ceva de aşteptat de la actualele partide, de la incolorul nostru preşedinte, de la clasa politică fabricată artificial? Şi, tot aşa, mai avem ceva de aşteptat de la elitele economice, culturale sau de la serviciile secrete aservite aiurea, supranumerice şi suprafinanţate ? Cum poţi evada din statutul de colonie marginală U.E.-N.A.T.O.? sursa ; artemis-Petru Romoșan