Doru's Blog
Caută după:

Ăsta DA material de citit!

Vasile Astarastoaie:

„Vă recomand să citiți integral aceste articole pentru a înțelege că atunci când recomandăm o măsura trebuie în primul rând, să apreciem raportul risc / beneficiu / eficiență. Sunt însă sceptic că decidenții vor înțelege acest lucru și cred că în continuare ne vom închina la „masca noastră cea de toate zilele”.
P.S.1 Mulțumesc prietenului meu Tudor Arvinte, profesor la Facultatea de Farmacie din Geneva și cercetător în domeniul medicamentului, care mi-a semnalat unul dintre articole (de unde mi-a venit ideea acestei notițe).
P.S.2 Răzvan Constantinescu a fost printre primii în Romania care a vorbit despre inutilitatea portului exagerat al măștii. Acum este cercetat în multiple comisii de etică și de disciplină. Voi publica săptămâna viitoare punctul meu de vedere cu privire la acest subiect.
P.S.3 Deoarece eficiența vaccinului anti-COVID scade față de variantele delta și epsilon, am luat decizia să mă vaccinez după ce apare varianta omega și va fi fabricat vaccinul eficient pentru toate variantele.”
……………………………………..

„Masca noastră cea de toate zilele
8 iulie 2021
Multe țări au introdus cerința de a purta măști în spațiile publice, în condițiile pandemiei, fără să existe date științifice explicite disponibile în acel moment, privind eficiența acesteia. Presupunerea inițială a fost că aceasta poate reduce amenințarea acută a sistemului de sănătate publică, în mod eficient și rapid. Studiile ulterioare au arătat că există doar dovezi slabe, privind măști sigure și eficiente în utilizarea de zi cu zi (Chu D.K.; Akl E.A.; Duda S.; Solo K.; Yaacoub S.; Schünemann H.J.; Chu D.K.; Akl E.A.; El-harakeh A.; Bognanni A.; et al. Physical Distancing, Face Masks, and Eye Protection to Prevent Person-to-Person Transmission of SARS-CoV-2 and COVID-19: A Systematic Review and Meta-Analysis. Lancet 2020, 395, 1973–1987).

O altă meta-analiză efectuată în 2020 a confirmat dovezile științifice slabe pentru eficiența măștilor (Jefferson T.; Jones M.; Ansari L.A.A.; Bawazeer G.; Beller E.; Clark J.; Conly J.; Mar C.D.; Dooley E.; Ferroni E.; et al. Physical Interventions to Interrupt or Reduce the Spread of Respiratory Viruses. Part 1-Face Masks, Eye Protection and Person Distancing: Systematic Review and Meta-Analysis. medRxiv 2020).

Cu toate acestea, sub presiunea creșterii numărului absolut de teste SARS-CoV-2 pozitive, mulți decidenți au extins purtarea măștii în funcție de anumite momente și situații, întotdeauna justificate de dorința de a limita răspândirea virusului. Mass-media, numeroase instituții și majoritatea populației au susținut această abordare.

În România, s-a dezvoltat o adevărata religie a măștii în care „profeții” apocalipsei COVID au devenit „preoți” ai noului cult. Cred că nu ați uitat propaganda deșănțată pro-mască, care trebuie purtată ziua și noaptea, nu numai în spații aglomerate, dar și pe străzile pustii, la masă, la școală, în parcuri, la ștrand, în orele de sport, în biserici etc. A fost încurajată delațiunea (cetățeni isterizați își reclamau vecinii, care nu purtau corect masca), poliția și jandarmeria erau cu ochii pe „delicvenții” fără mască (îi amendau, îi băteau și chiar le întocmeau dosare penale), iar reporterițele aveau grijă să ne „informeze” cu o voce pițigăiată de indignare, că la procesiuni religioase, la nunți, la botezuri sau înmormântări preoții nu purtau mască, iar credincioșii o scoteau când primeau Sfânta Împărtășanie sau când sărutau icoanele. Pe sticla televizorului se perindau politicieni, ziariști, experți în sănătate publică, epidemiologi, virusologi, clinicieni (unii sponsorizați de mult timp de firmele de medicamente) etc. care ne explicau cum „masca ne protejează pe noi și pe cei dragi”. Niciun cuvânt despre efectele nocive. Niciun cuvânt despre raportul risc/beneficiu, care era în defavoarea purtatului măștii.

Despre acest aspect doresc să vă sensibilizez. Deoarece am aflat de la comandantul acțiunii de la DSU că un profesor de oftalmologie sau un profesor de bioetică și medicină legală nu au competența să participe la dezbateri legate de actuala pandemie și tremur de frica anchetelor Colegiului Medicilor sau a altor comisii de etică locale, naționale, planetare sau intergalactice, mă rezum doar la a vă semnala (fără a comenta) trei articole apărute relativ recent în reviste științifice importante.

Primul este un systematic review intitulat Is a mask that covers the mouth and nose free from undesirable side effects in everyday use and free of potential hazards? Int J Environ Res Public Health. 2021; 18(8) publicat pe 21 aprilie 2021 și având autori pe Kisielinski K, Giboni P, et al. (https://www.mdpi.com/1660-4601/18/8/4344)

Autorii și-au propus sa găsească și să evalueze efectele secundare (dovedite științific) asociate purtării măștilor, analizând articolele indexate în PubMed. După excluderea a 1113 lucrări irelevante au fost găsite un total de 109 publicații relevante (pentru o evaluare cantitativă – 44 de studii experimentale, iar pentru o evaluare de fond – 65 de publicații).

Iată doar câteva constatări (citez din articol):

– „Istoria timpurilor moderne arată că în pandemiile de gripă din anii 1918–1919, 1957–58, 1968, 2002, în SRAS 2004–2005, precum și în cazul gripei în 2009, măștile, în utilizarea de zi cu zi, nu au putut atinge speranța de succes în lupta împotriva scenariilor de infecție virală. Experiențele au condus la studii științifice, care au aratat, încă din 2009, că măștile nu prezintă niciun efect semnificativ cu privire la viruși…. Chiar și mai târziu, oamenii de știință și instituțiile au evaluat măștile ca nepotrivite pentru a proteja utilizatorul de infecțiile respiratorii și de protecție împotriva virușilor”.

– „Nici instituțiile de nivel superior precum OMS sau Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și nici cele naționale, precum Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, GA, SUA (CDC) sau RKI german, nu confirmă cu date științifice solide un efect pozitiv al purtării măștilor în public în ceea ce privește o rată redusă de răspândire a COVID-19 în populație”.

– „Modificările documentate ale gazelor din sânge induse de mască către hipercapnie (nivel ridicat de dioxid de carbon / CO2 din sânge) și hipoxie (scăderea nivelului de oxigen / O2 din sânge) pot duce la efecte non-fizice suplimentare, cum ar fi confuzie, scăderea capacității de gândire și dezorientare”.

– „Modificările adverse induse de mască sunt relativ minore la prima vedere, dar au consecințe pe termen lung relevante pentru patologie”.

– „Rezultatele semnificativ statistic găsite în studiile cu diferențe tangibile matematic între purtătorii de mască și persoanele fără măști sunt relevante din punct de vedere clinic. Acestea oferă o indicație că expunerea repetată și prelungită modifică condiții fizice, chimice, biologice, fiziologice și psihologice, dintre care unele sunt subliminale, dar care sunt semnificativ deplasate către zone patologice”.

Înarticol sunt prezentate toate patologiile determinate de mască și se insistă asupra faptului că nu există organ care să nu fie afectat. „În consecință, OMS nu a recomandat utilizarea generală sau necritică a măștilor pentru populația generală și și-a extins lista de riscuri și pericole în doar două luni. În timp ce ghidul din aprilie 2020 a evidențiat pericolele autocontaminării, posibilele dificultăți de respirație și falsul sentiment de securitate, ghidul din iunie 2020 a constatat efecte adverse potențiale suplimentare, cum ar fi cefaleea, dezvoltarea leziunilor pielii feței, dermatita iritantă, acneea sau riscul crescut de contaminare în spațiile publice din cauza purtării necorespunzătoare a măștii”. Un lucru, care nu trebuie minimalizat, este cel legat de aspectele epidemiologice. „Din punct de vedere epidemiologic al infecției, măștile utilizate zilnic oferă riscul de autocontaminare de către purtător atât din interior, cât și din exterior, inclusiv prin mâinile contaminate. În plus, măștile sunt îmbibate de aerul expirat, care potențial acumulează agenți infecțioși din nazofaringe și, de asemenea, din aerul ambiant din exteriorul și interiorul măștii. În special, trebuie menționate aici bacterii și ciuperci grave care cauzează infecții, dar și viruși”.

Concluziile sunt provocatoare

„Pe de o parte, pledoaria pentru o cerință de mască extinsă rămâne predominant teoretică și este susținută doar cu rapoarte de caz individuale, cu argumente de plauzibilitate bazate pe calcule model și teste de laborator in vitro. Mai mult, studii recente privind SARS-CoV-2 arată atât o infecțiozitate semnificativ mai mică cât și o mortalitate semnificativ mai mică decât cea presupusă anterior, deoarece s-ar putea calcula că rata medie de fatalitate a infecției corectate (IFR) a fost de 0,10% la nivel mondial. La începutul lunii octombrie 2020, OMS a anunțat public, de asemenea, că proiecțiile arată că COVID-19 este fatal pentru aproximativ 0,14% dintre cei care se îmbolnăvesc – comparativ cu 0,10% pentru gripa endemică – din nou, o cifră mult mai mică decât se aștepta. Pe de altă parte, efectele secundare ale măștilor sunt relevante din punct de vedere clinic”.

Al doilea articol: Schwarz S, Jenetzky E, Krafft H, Maurer T, Martin D. Corona children studies “Co-Ki”: first results of a Germany-wide registry on mouth and nose covering (mask) in children. 2021. (https://www.researchsquare.com/article/rs-124394/v1)

Pentru început un lucru inedit – care dovedește prudență (ca să nu spunem frică) față de reacția autorităților: deși articolul este evaluat și acceptat la publicare de revizori independenți, redacția îl însoțește de o notă editorială – „Acest studiu se bazează pe un sondaj privind efectele adverse ale purtării măștii la copii. Din cauza limitărilor multiple, acest studiu nu poate demonstra o relație de cauzalitate între purtarea măștii și efectele adverse raportate la copii. Majoritatea respondenților au fost părinți, iar sondajul a fost distribuit preferențial în forumurile de socializare, care, potrivit autorilor, critică în principiu măsurile guvernamentale de protecție a coronei”. Lăsând deoparte această atitudine ambiguă, în articol se precizează că la Universitatea din Witten / Herdecke a fost creat un registru online unde părinții, medicii, pedagogii și alții pot introduce observațiile lor. Se prezintă rezultatele răspunsurilor părinților, care au introdus date despre un total de 25.930 de copii. Durata medie de purtare a măștii a fost de 270 de minute pe zi. Deficiențele cauzate de purtarea măștii au fost raportate de 68% dintre părinți. Acestea includ iritabilitate (60%), cefalee (53%), dificultăți de concentrare (50%), fericire mai mică (49%), reticența de a merge la școală / grădiniță (44%), stare generală de rău (42%), deprecierea învățării (38%) ) și somnolență sau oboseală (37%). Aceste rezultate indică importanța subiectului și necesitatea unor sondaje reprezentative, studii randomizate controlate cu diferite măști și o evaluare reînnoită a riscului-beneficiu pentru grupul vulnerabil de copii. Adulții trebuie să reflecteze la circumstanțe în care ar fi dispuși să își asume un risc rezidual în favoarea posibilității copiilor să aibă o calitate a vieții mai ridicată fără a fi nevoie să poarte o mască.

În sfârșit, un sudiu expermental: Harald Walach, Ronald Weikl, Juliane Prentice și colab –Experimental Assessment of Carbon Dioxide Content in Inhaled Air With or Without Face Masks in Healthy Children: A Randomized Clinical Trial –JAMA Pediatrics, 30 iunie,2021 (https://jamanetwork.com/journals/jamapediatrics/ fullarticle/2781743) [AICI am „rupt” linkul ca sa pot posta textul scris de dl profesor]

S-a măsurat conținutul de dioxid de carbon în aerul inhalat cu și fără 2 tipuri de învelișuri pentru nas și gură într-un studiu experimental bine controlat, contrabalansat, pe termen scurt, la 45 de copii (vârsta 6 – 17 ani) voluntari, în stare bună de sănătate. A fost efectuata o măsurare de 9 minute pentru fiecare tip de mască: 3 minute pentru măsurarea conținutului de dioxid de carbon în aerul inhalat și expirat, 3 minute pentru măsurarea conținutului de dioxid de carbon în timpul inhalării și 3 minute pentru măsurarea conținutului de dioxid de carbon în timpul expirației. Conținutul de dioxid de carbon din aerul înconjurător a fost întotdeauna menținut cu mult sub 0,1% în volum prin ventilații multiple. Rezultatele au aratat în aerul inhalat al copiilor, care purtau măști, un nivel de peste șase ori mai mare decât pragul nesigur. Acest lucru se datorează volumului de spațiu mort al măștilor, care colectează rapid dioxidul de carbon expirat după o perioadă scurtă de timp. Acest dioxid de carbon se amestecă cu aer proaspăt și crește conținutul de dioxid de carbon din aerul inhalat sub mască, iar acest lucru a fost mai pronunțat în acest studiu pentru copiii mai mici. Acest lucru duce la rândul său la o patologie atribuita hipercapniei. În final, autorii conchid „Sugerăm ca factorii de decizie să cântărească dovezile solide produse de aceste măsurători experimentale și în consecință, ceea ce recomandam este că nu trebuie obligați copiii să poarte măști de față”.

În concluzie, vă recomand să citiți integral aceste articole pentru a înțelege că atunci când recomandăm o măsura trebuie în primul rând, să apreciem raportul risc / beneficiu / eficiență. Sunt însă sceptic că decidenții vor înțelege acest lucru și cred că în continuare ne vom închina la „masca noastră cea de toate zilele”.

P.S.1 Mulțumesc prietenului meu Tudor Arvinte, profesor la Facultatea de Farmacie din Geneva și cercetător în domeniul medicamentului, care mi-a semnalat unul dintre articole (de unde mi-a venit ideea acestei notițe).

P.S.2 Răzvan Constantinescu a fost printre primii în Romania care a vorbit despre inutilitatea portului exagerat al măștii. Acum este cercetat în multiple comisii de etică și de disciplină. Voi publica săptămâna viitoare punctul meu de vedere cu privire la acest subiect.

P.S.3 Deoarece eficiența vaccinului anti-COVID scade față de variantele delta și epsilon, am luat decizia să mă vaccinez după ce apare varianta omega și va fi fabricat vaccinul eficient pentru toate variantele.”

By Piperea

Cum se desfășoară “lucrările” noilor tribunale inchizitoriale ale poporului supus canoanelor “științei” medicale oficiale:

AUDIERE ÎN COMISIA DE ETICĂ

  • t r a n s c r i p t –
    Pentru că foarte mulți prieteni și cunoscuți mi-au cerut să le povestesc „cum a fost”, m-am hotărât să prezint transcriptul ședinței. Având în vedere că în Codul de etică și deontologie profesională universitară al UMF Iași nu se stipulează că ședințele Comisiei de etică ar fi secrete și nu se interzice expres publicarea conținutului discuțiilor, am decis că pot face cunoscut măcar ceea ce am spus eu în cadrul audierii, fie doar și pentru caracterul extrem de instructiv al modului în care mi-am formulat apărarea. Cum – exceptând președintele comisiei (care a și condus audierea) – niciunul dintre ceilalți membri nu a luat cuvântul, textul va fi prezentat sub forma unui dialog între mine (RC), cu replicile redate întocmai, mot a mot, și doamna președinte (P), cu replicile în rezumat succint (doar cât este necesar pentru păstrarea coerenței expunerii).
    După ce am semnat consimțământul pentru înregistrarea audierii și mi-a fost prezentată componența comisiei, am solicitat date despre circumstanțele în care s-a luat decizia convocării mele.
    RC: – Comisia de etică se poate și autosesiza sau este nevoie de o reclamație?
    P: – Se poate și autosesiza, dar, în cazul dumneavoastră, e vorba de o reclamație.
    RC: – Studiind Codul de etică și deontologie, am văzut că reclamantul va rămâne neștiut. Eu (râzând) știu despre cine este vorba, textul reclamației poartă patina magiei domnului profesor Mircea Onofriescu, mă rog, știu că nu puteți confirma sau infirma; dumnealui susține că eu aș fi denigrat universitatea, dar nu precizează fraza sau cuvintele denigratoare, ci dă, așa, un text mai amplu de-ale mele și vă lasă pe dumneavoastră să deslușiți singuri unde ar putea fi eventuala „denigrare”.
    Pentru mine, convocarea în fața Comisiei de etică este o umbră, o pată și – sigur, așa prevede Codul – dar eu nu cred că este în regulă ca oricine să poată reclama pe oricine… Dacă vine cineva și spune că eu am fluierat acum trei luni în biserică, comisia ia în seamă, este obligată să dea curs reclamației?
    P: – Nu, dar aici e vorba de o declarație care implică totuși imaginea UMF-ului și am decis s-o luăm în considerare deoarece are legătură cu valorile Codului de etică.
    RC: – Bun, deci această comisie își asumă, practic, reclamația. Am primit și eu textul, dar nu am înțeles unde-i „denigrarea”. Ca să vă pot răspunde aplicat la întrebări, v-aș ruga să-mi spuneți la ce articol/paragraf/literă din Codul de etică s-ar încadra prezumtiva mea faptă.
    (panică generală, 20 de secunde de tăcere, apoi intervine doamna jurist al instituției indicând articolul și litera; eu știam unde mă va trimite, eram cu degetul la pagina respectivă, astfel încât am luat la interpretat formulările vizate din Cod)
    RC: – L-am găsit. Art. 21 punctul (4): „constituie încălcări ale obligației de loialitate…” ș.a.m.d., litera d) „desfășurarea de acțiuni menite să discrediteze Universitatea sau să afecteze în mod grav imaginea și prestigiul acesteia” și litera e) „să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea Universității”. Eu nu am „desfășurat acțiuni”, eu am exprimat o opinie, nici vorbă să afectez „în mod grav” (auzi!) prestigiul Universității. Din contră, eu îmi respect obligația de a apăra imaginea Universității, tocmai arătând că, în mediul nostru universitar, există o diversitate de opinii, există medici care, pe de-o parte, își exprimă liber părerile, pe de altă parte nu sunt de acord cu măsurile discriminatorii care nu sunt, conform Art.13 paragraful (3), prevăzute de vreo lege; în felul ăsta, lumea zice „uite, la UMF este democrație, sunt oameni care se opun unor decizii discutabile”… așa înțeleg eu să apăr imaginea Universității.
    Eu am criticat o decizie; dacă aș critica o decizie a premierului Cîțu, asta ar însemna că denigrez România?! La punctul e) scrie „să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea”… Dar cine stabilește dacă sunt neconforme sau conforme cu realitatea? Uite, de exemplu, ieri, Curtea de Apel Cluj a desființat o Hotărâre de Guvern care tocmai asemenea discriminări conținea: test sau vaccinare pentru a participa la nunți, competiții sportive, manifestări artistice ș.a.m.d.; până alaltăieri, criticile ar fi fost neconforme cu realitatea, astăzi ele sunt, invers, conforme cu realitatea (!)
    Dacă ne uităm la definiția din DEX a termenului „denigrare”, vedem că este echivalent cu „ponegrire”, „defăimare”, „calomniere”; păi, „calomniere” nu înseamnă să spui că cineva e prost (asta e injurie), ci să spui că cineva a săvârșit ceva ilegal, ceva rău – aia e calomnie! Cum ar veni, eu n-am calomniat, dar sunt acum calomniat prin această reclamație, că am denigrat Universitatea. Dacă, de exemplu, aș fi zis așa: UMF-ul a vândut diplome false unor cetățeni italieni, în timpul mandatului rectorului Vasile Burlui, sau că acum zece ani mă rugam prin telefon de doamna profesor Carmen Dorobăț să înceteze circul din curtea spitalului de Infecțioase, cu studenți stând la coadă cu carnetele cu 100 de euro în ele (că veneau plângând la mine), sau că membri ai comunității academice din care și eu fac parte s-au dus la DNA și au depus denunțuri mincinoase la adresa rectorului în funcție, Vasile Astărăstoae, astea – da – ar fi constituit lucruri grave, denigratorii, dacă ele nu erau adevărate. Dar, ce să vezi, ele s-au dovedit ulterior a fi adevărate, deci „denigrarea” inițială nu mai era acum deloc denigrare.
    Eu am protestat împotriva unei decizii care chiar încalcă etica universitară, conform acestui Cod (fluturându-l)! Iată, la Art.13 paragraful (3), precum și la Art. 42 litera c) – că mi-am notat conștiincios – scrie așa: „În UMF Gr. T. Popa nu sunt admise discriminări pe criterii de vârstă, etnie, sex, origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală sau alte tipuri de discriminare, cu excepția măsurilor afirmative prevăzute de lege” (iar la paragraful 5 se precizează că se referă și la evaluarea academică a studenților), or testarea și vaccinarea nu sunt deocamdată măsuri afirmative prevăzute de lege.
    La Art. 42 litera d) se spune așa: „abuzul de autoritate pentru a impune nejustificat propriile teorii, concepte sau rezultate asupra persoanelor din subordine” – adică teoriile astea care încep să cadă, și-n Statele Unite, și-n Europa, rând pe rând, cu măștile, cu virusul de la lilieci etc. Deci mie, în calitate de cadru didactic care are examen pe 17 iunie, mi se impune de către superiorii ierarhic o teorie și sunt discriminat prin măsuri care nu sunt prevăzute în vreo lege. De asta am protestat eu! Și cred că în felul acesta am apărat acest Cod de etică pe care-l folosiți: el interzice discriminarea, eu am atras atenția că este încălcat. Iată, acum apar într-o lumină favorabilă. Mai ales că scrie aici, la Art.7, că printre valorile și principiile promovate în mediul academic din UMF Iași figurează, chiar la punctul 1), libertatea academică; și este descrisă mai jos, la Art.9 paragraful (2): „presupune dreptul oricărui membru al comunității academice de a-și exprima deschis opiniile…” Iar la punctul următor scrie: „este garantat tuturor membrilor comunității academice a UMF Gr. T. Popa dreptul de a critica public, întemeiat și argumentat, încălcările standardelor profesionale…” Am adus argumente, deci am respectat acest punct. Și am argumentat că Universitatea – n-am formulat chiar așa, ca să nu fie prea… „defăimător” – vrea să se înscrie în cohorta asta de, cum să le spun eu, „colaboraționiști”, că și Timișoara s-a înscris în campanie, la fel și Bucureștiul, acum, iată, și Iașul vrea să se remarce. Eu am numeroase grupe, mi-am notat, în care erau 4 studenți vaccinați din 9 și, imediat după această decizie, s-au vaccinat încă 4; adică a fost o relație directă între această Decizie, atacată de mine, cu caracter de constrângere și amenințare (că pierd anul dacă pierd sesiunea), și „maratonul de vaccinare”. Ca ulterior să raportăm și noi, uite, am mai vaccinat 6000 de tineri… Și al 9-lea student mă suna plângând: „Eu ce fac?” La fel cum mă sunau prin 2010 studenții doamnei profesor Dorobăț. Ce puteam să le răspund?
    Nu înseamnă că avem o conducere proastă, oricine poate greși. Și aceasta este o decizie, după părerea mea, greșită și eu nu ezit să afirm asta. Și-am mai scris acolo ceva, cu character negativ, din păcate: că am fost de multe ori mândru – și voi mai fi, probabil – de apartenența mea la această instituție, dar de data asta îmi este rușine, că suntem universitate unica în țară cu asemenea decizie; adică am vrut să avem exces de zel ca să fim acolo, în frunte…
    P: – Are cineva din comisie întrebări?
    (pauză compensatorie)
    P: – Domnule doctor, nu este obiectul acestei ședințe dacă Decizia Consiliului de Administrație al UMF a fost bună sau nu. Însă ar fi fost preferabil ca aceste argumente să le aduceți mai întâi în fața comunității științifice, înainte de a le face publice. Diferențele de opinie le discutăm în cadrul instituției și după aceea ne exprimăm în afara cadrului academic. Nu este locul acum să discutăm argumentele pro și contra vaccinării. Dumneavoastră ați afirmat, cu durere, sunt convinsă, că vă este rușine că sunteți membru al UMF-ului, ceea ce evident creează un curent de opinie nefavorabil UMF…
    RC: – Nu, că este un sentiment de moment, trecător, nu-l poți reprima, nu-l poți reține.
    P: – Dumneavoastră ați abordat direct calea publică, fără a discuta aceste opinii înainte cu cineva, un responsabil din UMF, trebuiau mai întâi discutate aceste probleme în comunitatea științifică.
    RC: – Doamnă doctor, nu aveam altă cale, mai erau câteva zile. Eu nu am avut intenția de a iniția o dezbatere de opinie, un seminar, un simpozion în care să ne sfătuim unii cu alții, eu am inițiat un protest public, singurul care putea avea eficiență sau putea alina mihnirea celor care se simțeau discriminați. În această privință, nu există alternativă, decât cea publică.
    Eu sunt surprins: nu am făcut Etică în facultate (sunt bătrân și disciplina a fost introdusă în program mai târziu), dar îmi place domeniul și am citit după aceea; din cărțile și cursurile profesorului Astărăstoae și ale dumneavoastră am aflat și mi s-a întipărit în minte următorul lucru extrem de important pentru profesia de medic: că orice act medical necesită consimțământ – până aici, nimic nou – și anume un consimțământ LIBER. ”Liber” înseamnă fără constrângeri sau amenințări. Cum mai poate fi un consimțământ „liber” când apare constrângerea „nu intri la examen!”? E ca și cum eu aș avea un pacient cu suspiciune de cancer gastric și, după ce i-aș explica în ce constă, cum se face și la ce folosește, i-aș rezuma: „domnule Ionescu, pentru a pune diagnosticul și a alege cea mai bună cale de tratament, este absolut necesară această endoscopie digestivă superioară; vă rog să fiți de acord și să semnați consimțământul informat”, iar el mi-ar răspunde că are încredere în mine, a înțeles că riscurile sunt infime și disconfortul minim, dar îi este frică totuși și refuză explorarea, mă roagă să nu mă supăr… și atunci eu i-aș spune „bine, atunci să știți că eu nu mai vin la vizită, va veni doar rezidentul meu”. În cazul în care, în consecință, pacientul ar semna acum foaia de consimțământ, ar mai fi acel consimțământ „liber”? Eu cred că acestea sunt lucrurile care ar putea preocupa Comisia de etică, nu pârele unui reclamagiu cunoscut! N-am văzut Comisia de etică să ia vreo atitudine față de acea Decizie a Consiliului de Administrație care este un abuz. Și aș mai avea un subiect important în atenția Comisiei, tot așa, poate vă autosesizați: că Decizia asta, pe care-am atacat-o eu și în instanță, îndeamnă studenții noștri să participe la un experiment medical care folosește terapie genică (însuși producătorul spune că e în fază de testare până la finalul lui 2023), ceea ce cred eu că este cea mai gravă abatere de la etica medicală!
    P: – Mai doriți să adăugați ceva?
    RC: – Nu, nu, eu speram că membrii comisiei mă vor întreba lucruri… Aș vrea să sintetizez, la final, răspunsul meu la această audiere: 1. Nu am denigrat nimic, din contra. 2. Nu aveam altă cale. Asta cu „comisia”, să așteptăm…
    P: – De ce?
    RC: – Pentru că mai erau doar câteva zile până la sesiune. Și eu am acum examen, pe 17, și-mi grăbesc avocatul să finalizeze cererea de suspendare a Deciziei. Studenții au pierdut procesul, dar acuma am eu! Vreau și eu la examen! Și eu nu doresc să fac niciun test! Nu-i prevăzut în lege, nici în contractual meu de angajare, că trebuie să fac teste înainte de examene. Să văd și eu dacă îndrăznește cineva să mă dea afară din examen!
    P: – Ar trebui să anunțați conducerea UMF.
    RC: – Da, eu am fost convocat de domnul Rector, eram extrem de bolnav în acele zile, l-am sunat, dar nu mi-a răspuns… Altădată colaboram, vorbeam în unele zile de două-trei ori… Acum sunt un dușman al politicii partidului. Eu am văzut lucrurile astea și în liceu, de asta nu mă tem și voi rămâne de neclintit. Oameni care-l încurajau, în particular, pe tatăl meu, că-l susțin și admiră, dar în public, când se uita în jurul lui, vedea gol. Îl lăsau singur. Ca urmare, a devenit transfug și proscris și eu nu l-am putut vedea cinci ani. Deci nu e o noutate pentru mine. Așa se instalează dictatura. Cât o să pot, o să lupt din toate puterile. Cu politețe față de comisiile de anchetă și de toate celelalte. Urmează Colegiul Medicilor. Să mă iertați că v-am ocupat timpul aiurea.

@ Răzvan Constantinescu