Doru's Blog
Caută după:

Se cere legalizarea pedofiliei!

By Iulian Urban

Asalt total asupra copiiilor!
Membrii comunitatii LGBTQ din San Francisco, cer sa se recunoasca ca DREPT LEGAL acela la…PEDOSEXUALITATE, adica sa se recunoasca ca este DREPTUL lor ca sa aiba relatii sexuale cu copii minori, si sa fie PROTEJATI PRIN LEGE de eventualele razbunari sau atacuri din partea parintilor acestora, considerand ca este DISCRIMINARE si HATE SPEECH faptul ca parintii isi invata copiii ca este gresit sa faca sex cu un adult.
Comunitatea LGBTQ pretinde faptul ca oricum ne vor converti copiii si ca ii vor „”intrebuinta”‘ la acte de PEDOSEXUALITATE, si ca sunt PROTEJATI prin legi de orice raspundere penala, ba dimpotriva, parintii care refuza sa fie de acord cu PEDOSEXUALITATEA sa fie trimisi la inchisoare.
Bun venit lume crestina, biserici, pastori, preoti care ati fost mult prea lasi sa aparati valorile crestine, familia crestina si Cuvantul lui Dumnezeu, in lumea satanica pe care prin atitudinea voastra ati creat-o, prin faptul ca nu v-ati opus si nu va opuneti cu orice pret acestui satanism feroce care va duce direct in iazul vesnic de foc!

Video: San Francisco Gay Men’s Choir Promises to Convert Your Children in Poor Attempt at Humor

Nazism? Nici pomeneală!

By Alexandra Ruseanu

Nazism? Nu, nici pomeneală, nu este vorba despre niciun nazism, este doar despre „noua normalitate”, care nici nu seamănă cu nazismul sau orice alt sistem totalitar. Dacă chiar suntem cârcotași, putem observa că s-a inaugurat un sistem de segregare socială care interzice tuturor celor care refuză să se conformeze oficial la noul normal, la ideologia care-ti permite să faci parte din societate. Dar doar dacă suntem rău intenționați. Nicidecum altfel.
Cât de curând (în Austria se întâmplă deja….ce ironie…Austria, auzi tu!), doar cei înțepați sau cu test PCR negativ au voie să meargă și să mănânce la restaurant, să facă cumpărături în magazine, să meargă la bar, la cinema, peste tot. Deocamdată este ilegal să apară afișe pe care să stea scris cu majuscule : nu vindem neîntepaților, negaționiștilor, netestaților. Au nevoie de o lege pentru asta. Nu au făcut nimic în afara stării de urgență sau în afara legalității.
Ușurința cu care autoritatile au implementat noua ideologie oficială și cu cât fanatism a fost împărtășit de majoritatea oamenilor, a fost șocantă. Credeam cu naivitate că în lumina istoriei, fostele popoare naziste, fasciste, comuniste vor fi primele care vor recunoaște o mișcare totalitară goebbelistă bazată pe minciuni (statisticile manipulate ale cazurilor și deceselor de boala lu calache) și că s-ar opune în masă sau măcar că ar reflecta și ar pune la îndoială minciunile pe care liderii lor le spuneau isteric. Cred că aici am comis una dintre cele mai mari greșeli … pentru că am crezut …
Dar iată-ne un an și jumătate mai târziu, cu diverși ospătari sau rupători de bilete verificând actele pentru a impune noua ideologie, noua normalitate, noul sistem totalitar. Dar nu, nu este nazism, este normal … chiar și abuzul asupra adjectivului „normal” are o însemnătate în sine. Îți induce ideea firescului. Dar asta este o altă poveste, pentru un alt episod.
Și da, noua normalitate este ideoligia oficială când transformi ideea unei ciume apocaliptice într-un sistem de dominație, nu există altă descriere.
Oamenii perfect sănătoși care poartă mască și se aliniază în stradă pentru a fi injectați experimental. Guvernul discută despre injecție obligatorie pentru copiii preșcolari. Oameni care se iau la bătaie în metrou sau pe stradă din cauza nepurtării regulamentare a cârpei. Și tot așa. În acest moment, stau aici și aștept vestea că se înființează „tabere de dezinfecție în masă” pentru a rezolva „problema neinjectată.”
Hoooopa! Mi se pare mie sau o luăm de la capăt și relocăm Holocaustul în zilele putrezitului prezent?
Chiar exagerez. Nu există nicio legătură între nazism și noul normal. Nu știu ce-i în mintea mea.
Bine, ambele sisteme au suspendat constituția, au declarat „stare de urgență” la nivel național, care a permis guvernului s-o legifereze prin decret, au inundat masele cu propagandă dementă și „fapte științifice” manipulate, au protestat împotriva legii, au incriminat disidența, au implementat o varietate de ritualuri și simboluri publice și un sistem de segregare socială pentru a impune adaptarea la ideologiile oficiale și au demonizat pe oricine a refuzat să se conformeze… dar în afară de asta, nu există asemănare și oricine sugerează altceva, este un extremist socio-deviant periculos care probabil trebuie să fie în carantină undeva sau poate să fie tratat într-un mod „special”…
În plus, cele două ideologii sunt complet diferite. Una a fost o ideologie totalitară fanatică bazată pe superioritate rasială imaginară iar cealaltă este o ideologie fanatică totalitară bazată pe o ciumă apocaliptică imaginară, deci despre ce naiba vorbesc? În plus, fără svastici, nu? Fără zvastici, fără totalitarism! Și nimeni nu omoară în masă evrei, din câte știu eu, și ăsta e cel mai important lucru până la urmă!
Deci, nu contează! Ignorați toate nebuniile pe care vi le-am spus despre ideologia „New Normal.” Nici nu vă faceți griji pentru „Noua Americă Normală.” Sau „Noul Normal” din Marea Britanie. Sau „Noua Normalitate” din Australia, sau Noua Zeelandă, sau de peste tot. Înțepați-vă experimental. Injectați-vă experimental și copiii. Dovedește-ți loialitatea față de Reich… scuze, am vrut să spun capitalismul global. Ignoră rapoartele despre oameni care mor și suferă de efecte adverse oribile. Purtați-vă cârpișoara pe fățucă. Să o porți mereu, da? Dumnezeu știe ce alți viruși sunt acolo, care așteaptă doar să-ți contamineze fluidele corporale și să-ți provoace o boală asemănătoare gripei sau te dărâmă în floarea vârstei sau la bătrânețe… și, Iisuse, aproape că am uitat de câte și câte variante au apărut, nici nu-i mai zice C@V@I@D. Tulpinile astea sunt cu siguranță suficiente pentru a justifica o restructurare radicală a societății, pentru a face să arate ca un parc tematic al spitalului de nebuni condus de fasciști paranoici zâmbitori în costume Hazmat semnate de branduri de lux.
Aaaaaaa, încă ceva și m-am dus. Țineți-vă actele de înțepare „curate”. Nu știi niciodată când va trebui să le arăți unor oficiali de la aeroport sau într-un magazin, sau restaurant, sau șefului tău, sau poliției, sau băncii unde ești dator vândut, sau furnizorului tău de internet, sau vreunei partide negociate pe Tinder… sau altora. New Normal. Figură autoritară. La o adică, nu vrei sa fii confundat cu un negaționist, cu un anti vaxxer, cu vreun Ionel de pe facebook care-i prost de împunge, sau cu un teoretician conspirationist, sau cu un alt tip de deviant ideologic si interzis în societate, nu?
Ești liber pentru că ai ales să fii curat, iar pentru asta sistemul te va pune la panoul de onoare, te va înscrie într-un sistem de punctaj chinezesc și curând vei fi tu (!) cel care le vei cere actele sceleraților care se opun. Vei fi mândru să faci orice mișcare care te-ar scoate din anonimat și te-ar propulsa în fruntea celor mai bravi cetățeni. Iar cândva nu vei avea de spus decât o singură frază: Eu n-am făcut nimic, am executat ordine.

Despre trans…

Copiii și transsexualitatea

În noiembrie 2020, este lansat documentarul „Transhood” care urmărește, pe parcursul a cinci ani, poveștile unor adolescenți și copii trans, dintre care cel mai tânăr are vârsta de 4 ani în momentul începerii filmărilor. Documentarul a fost foarte dezbătut în sfera publică din cauza a ceea ce unii consideră un tratament nepotrivit din partea părinților, care adesea încurajează un comportament trans.

Phoenix, un băiat de 4 ani, se identifică inițial prin termenul „băiat-fată”, permițându-i-se să poate haine feminine, dar, odată cu mutarea împreună cu bunicii și expunerea la ceea ce mama sa numește „un model masculin mai tradițional”, își revendică cu totul identitatea de băiat la vârsta de șapte ani; mama sa, înainte o înflăcărată susținătoare a cauzei trans, își schimbă și ea în mod radical percepția: „A fost o greșeală enormă. Copiii nu sunt trans. Phoenix e băiat, s-a născut băiat”.

Dar Phoenix reprezintă totuși un caz cu final fericit: lucrurile stau diferit pentru Avery, cel care apare pe coperta National Geographic din ianuarie 2017, peste care tronează titlul „Revoluția genului”. Avery, care susține că a știut că era fată încă de la patru ani, deși pare să nu poată explica de ce, apare în documentar ca activist al cauzei transgenderismului, participând la proteste și chiar publicând o carte pe temă. Dar sub masca entuziasmului său se ascunde o agendă înaintată de părinți. „Am făcut prea multe în lumea asta. Mi-a ruinat viața și acum întreaga lume va ști…îmi va face viața doar mai rea.”, afirmă Avery în zorii lansării cărții sale. Atitudinea sa apare mult mai optimistă odată ce activitățile publice încetează și se poate bucura pur și simplu de copilărie, făcând voluntariat la un adăpost de animale.

Un alt caz trist este cel al Jay – persoana care apare în imagine –, o fată ce își dorește o identitate masculină și care este susținută în această inițiativă de mama sa, Bryce. Mai târziu, și iubita mamei, jucătoarea de fotbal Laney, cu care Bryce se căsătorește și pentru a putea plăti pentru tratamentele cu hormoni ale lui Jay – fapt pe care cele două i-l fac cunoscut – îi susține și ea adolescentei tranziția medicală.

Într-un articol pentru The Federalist, Walt Heyer vorbește despre propria sa tranziție și detranziție, numind tipul de interacțiune din „Transhood” abuz. Heyer, încurajat în secret de bunica sa în copilărie să poate haine feminine, face operația de schimbare de sex la 42 de ani, pentru ca mai apoi să revină la identitatea de bărbat, opt ani mai târziu. Acesta susține că a fost „crescut și educat” (n.a., „groomed”) în mentalitatea trans de către bunica sa, într-un mod similar cu felul în care sunt tratați copiii din documentar. „Bunica era complet inconștientă de răul pe care îl făcea, îndoctrinându-mă să-mi placă să fiu fată în loc de ceea ce eram de fapt – băiețelul neîngrijit cu cizme de cowboy și blugii rupți”, afirmă acesta. „În retrospectivă, îi văd comportamentul ca abuz emoțional și psihologic, pentru că mi-a implantat ideea că voi fi iubit mai mult dacă voi fi fată.”

Deși unii părinți de copii trans se apără, susținând că inițial tranziția e socială, nicidecum medicală, pentru Heyer, copiii nu au capacitatea de a înțelege consecințele pe termen lung ale faptului de a trăi ca cineva care nu sunt. Dr. Michelle Cretella, director executiv al Colegiului American de Pediatrie, este de acord: „Adevărul este că mulți copii sub șapte ani încă se dezvoltă cognitiv. Când le spunem acestor copii…minciuna că ar putea să se fi născut în corpul greșit…, acesta este abuz psihologic, fiindcă le întrerupem dezvoltarea cognitivă și psihologică normală.” În plus, susține Heyer, documentarele și filmele de acest tip nu urmăresc dezvoltarea persoanelor implicate pe 10, 15, 20 de ani sau mai mult. Adesea, efectele unei decizii atât de radicale sunt vizibile mai degrabă pe termen lung și foarte lung, decât într-un interval de câțiva ani.

Așa cum afirmă Jonathon van Maren într-un articol pentru First Things, chiar tratamentele presupus reversibile din timpul adolescenței, anume cele ce inhibă semnele pubertății, sunt ireversibile, având efecte negative pentru fertilitate, organele reproducătoare, corzile vocale sau densitatea osoasă. Și pentru van Maren, situația lui Avery este, spre exemplu, una în mod evident deplasată; el vede în afirmația mamei, „Se întâmplă să am o fată trans tomboy” (n.a., „tomboy” se referă la o persoană de sex feminin cu atitudini și înfățișare voit masculine), o explicație pentru comportamentul masculin evident al lui Avery.

Deși mișcarea trans mizează pe ideea de sănătate mentală, se pare că, așa cum subliniază o analiză realizată de Birmingham University pe 100 de studii de specialitate, nu există beneficii psihologice ale tranziției. Un alt studiu, unul din puținele ce analizează efectele pe termen lung ale acestei acțiuni, revelează faptul că aproape toți participanții clamnează atât o calitate mai scăzută a vieții, cât și efecte fizice negative în urma tranziției.

Deși drumul de reversie este unul dureros pentru părinți și copii, „așa cum ne arată «Transhood», toate curentele culturale le stau împotrivă”, mai notează van Maren.

Educatia sexuală!

By Cristina Elena Raducanu

Tovarășii de la putere care umblă cu educația sexuală în gură, de la trezire și până la culcare, și toți oenghiștii care-și dau ochii peste cap, jeluind soarta mamelor minore, să ne spună câți copii abandonează școala, câți n-au călcat niciodată pragul unei instituții de învățământ, ori îl trec din Paște-n Crăciun!
Să discutăm despre statisticile din care reiese că cele mai multe mame minore provin din rândul acestor categorii!
Dacă educația sexuală în școală ar fi soluția, cum ajungi cu ea la grupul țintă, în condițiile în care grupul țintă nu frecventează școala?!
Glăsuiți!
Cum faceți cu acei copii care nu vin la școală ori vin foarte rar?
Andrei este un adolescent de 14 ani care locuiește în satul bunicilor mei.
Provine dintr-o familie săracă, ambii părinți muncesc cu ziua ca să poată pune ceva de mâncare pe masă.
Andrei mai are un frate și două surioare mai mici.
Pe fetițe, el le-a crescut.
Indiferent unde ieșea, își lua și surorile cu el.
Pe una o căra în cârcă, iar pe cealaltă o ducea în brațe, Andreiul mic, (de pe la vârsta de 6 ani) obligat de împrejurări să devină om mare.
Coloana lui s-a deformat, iar acum umblă adus de spate.
Andrei nu știe să scrie și sa citească, n-a dat niciodată pe la școală.
La poarta lui Andrei n-a sosit nicio caravană de oenghiști să-i dăruiască haine mai bune, în locul celor jerpelite pe care le poartă, sau o pâine când el și frățiorii făceau foamea-n casă și cu atât mai puțin să-l întrebe de ce nu merge la școală.
Lui Andrei nu-i lipsește educația sexuală.
El are nevoie de EDUCAȚIE.
E plină țara de copii aflati in situații mai mult sau mai puțin asemanatoare, de copii care învață la lumina lumânării fiindcă n-au curent electric, de copii care, obositi să parcurgă zilnic zeci de kilometri până la cea mai apropiată unitate de învățământ, renunță la studii.
Acesti copii au nevoie să fie aduși la școală.
De preferat, tovarășilor de la putere, o școală cu toaleta în incintă, nu cu haznau-n fundul curții, în care cei mici să-și găsească sfârșitul, așa cum s-a mai întâmplat!
De EDUCAȚIE au nevoie toți analfabeții funcționali pe care-i scoate sistemul românesc de învățământ pe bandă rulantă.
De EDUCAȚIE au nevoie copiii aceia din cele 40 de licee din țară, in care promovabilitatea la BAC a fost zero.
Zero!
Peste aceștia doriți, „stimați” tovarăși, să veniți tăvălug cu educația sexuală?!
Copiii au nevoie de română, geografie, istorie, matematică, de cărămizile care constituie baza educației.
Când ridici o casă, nu-i pui mai întâi geamul la mansardă.
Și asta nu o spun pentru tovarășii de la putere al căror unic motiv pentru care le arde de introducerea educației sexuale în școli este evident: îi împinge Bruxelles-ul de la fund cu indicatorul LGBTQ si nici pentru putorile oenghiste mincinoase și ipocrite, care tot agenda LGBTQ o urmăresc, ci pentru oamenii de bună credință care încă mai trăiesc cu senzația că orele de educație sexuală în școli ar fi indispensabile și n-ar conține nimic nociv.
Deși, cât de naiv să fii să crezi că în șandramaua învățământului românesc care scârțâie din toate încheieturile, rotițele educației sexuale (presupunând că această educație ar fi benefică) se vor învârti ca unse?!
Cum să crezi că, deși toate celelalte probleme grave: abandonul școlar, analfabetismul, consumul de droguri din școli, lipsa infrastructurii, lipsa cadrelor didactice calificate si motivate să-și practice profesia, rămân nerezolvate, totuși cea a mamelor minore își va găsi leacul?
Realitatea privită fără ochelari roz este că tovarășii de la putere si susținătorii lor din lagărul România vor să mai bage un mort în casă.
Nu cum să se spele la fund, ce e menstruația și care sunt mijloacele de contracepție vor fi capitolele principale ale materiei, ci identitatea de gen și încurajarea plăcerilor sexuale încă de la vârsta la care copilul nu cunoaște că ceea ce ține în gură se numește suzetă, darămite să știe ceva despre ceea ce are între picioare.
Tot ce-i lipsește unei generații chinuite, cu masca la gură și dezinfectantu’n ghiozdan, privată de interacțiunea umană firească, alfabetizată cu porția, ca la alba-neagra, uite școala, nu e școala, având toate nulitățile date ca exemple de reușită-n viață, fără repere morale, debusolată, este să i se vorbească despre masturbare si despre faptul că își poate alege genul, ba chiar, de ce nu, și specia din care poate va visa cândva să facă parte.
Copilul, daca se poate, asa cum spuneam, din fragedă pruncie trebuie „educat” că e ok să fie ce vrea el: copac, delfin, ghei ori un borcan cu muștar.
Ati văzut vreodată câini care își îmbârligă cozile în intersecție, oprind circulația?
În ritmul în care avanseaza „progresismul”, mare minune dacă nu peste puțin timp ăștia de la butoane vor da o lege prin care va fi permis sexul în mijlocul drumului, pentru oameni.
Tovarășii țin morțiș ca generațiile care vin să fie de bestii, nu de oameni.
Cu cât mai multe bestii, cu atât mai bine!

%d blogeri au apreciat: