Doru's Blog
Caută după:

Nazism? Nici pomeneală!

By Alexandra Ruseanu

Nazism? Nu, nici pomeneală, nu este vorba despre niciun nazism, este doar despre „noua normalitate”, care nici nu seamănă cu nazismul sau orice alt sistem totalitar. Dacă chiar suntem cârcotași, putem observa că s-a inaugurat un sistem de segregare socială care interzice tuturor celor care refuză să se conformeze oficial la noul normal, la ideologia care-ti permite să faci parte din societate. Dar doar dacă suntem rău intenționați. Nicidecum altfel.
Cât de curând (în Austria se întâmplă deja….ce ironie…Austria, auzi tu!), doar cei înțepați sau cu test PCR negativ au voie să meargă și să mănânce la restaurant, să facă cumpărături în magazine, să meargă la bar, la cinema, peste tot. Deocamdată este ilegal să apară afișe pe care să stea scris cu majuscule : nu vindem neîntepaților, negaționiștilor, netestaților. Au nevoie de o lege pentru asta. Nu au făcut nimic în afara stării de urgență sau în afara legalității.
Ușurința cu care autoritatile au implementat noua ideologie oficială și cu cât fanatism a fost împărtășit de majoritatea oamenilor, a fost șocantă. Credeam cu naivitate că în lumina istoriei, fostele popoare naziste, fasciste, comuniste vor fi primele care vor recunoaște o mișcare totalitară goebbelistă bazată pe minciuni (statisticile manipulate ale cazurilor și deceselor de boala lu calache) și că s-ar opune în masă sau măcar că ar reflecta și ar pune la îndoială minciunile pe care liderii lor le spuneau isteric. Cred că aici am comis una dintre cele mai mari greșeli … pentru că am crezut …
Dar iată-ne un an și jumătate mai târziu, cu diverși ospătari sau rupători de bilete verificând actele pentru a impune noua ideologie, noua normalitate, noul sistem totalitar. Dar nu, nu este nazism, este normal … chiar și abuzul asupra adjectivului „normal” are o însemnătate în sine. Îți induce ideea firescului. Dar asta este o altă poveste, pentru un alt episod.
Și da, noua normalitate este ideoligia oficială când transformi ideea unei ciume apocaliptice într-un sistem de dominație, nu există altă descriere.
Oamenii perfect sănătoși care poartă mască și se aliniază în stradă pentru a fi injectați experimental. Guvernul discută despre injecție obligatorie pentru copiii preșcolari. Oameni care se iau la bătaie în metrou sau pe stradă din cauza nepurtării regulamentare a cârpei. Și tot așa. În acest moment, stau aici și aștept vestea că se înființează „tabere de dezinfecție în masă” pentru a rezolva „problema neinjectată.”
Hoooopa! Mi se pare mie sau o luăm de la capăt și relocăm Holocaustul în zilele putrezitului prezent?
Chiar exagerez. Nu există nicio legătură între nazism și noul normal. Nu știu ce-i în mintea mea.
Bine, ambele sisteme au suspendat constituția, au declarat „stare de urgență” la nivel național, care a permis guvernului s-o legifereze prin decret, au inundat masele cu propagandă dementă și „fapte științifice” manipulate, au protestat împotriva legii, au incriminat disidența, au implementat o varietate de ritualuri și simboluri publice și un sistem de segregare socială pentru a impune adaptarea la ideologiile oficiale și au demonizat pe oricine a refuzat să se conformeze… dar în afară de asta, nu există asemănare și oricine sugerează altceva, este un extremist socio-deviant periculos care probabil trebuie să fie în carantină undeva sau poate să fie tratat într-un mod „special”…
În plus, cele două ideologii sunt complet diferite. Una a fost o ideologie totalitară fanatică bazată pe superioritate rasială imaginară iar cealaltă este o ideologie fanatică totalitară bazată pe o ciumă apocaliptică imaginară, deci despre ce naiba vorbesc? În plus, fără svastici, nu? Fără zvastici, fără totalitarism! Și nimeni nu omoară în masă evrei, din câte știu eu, și ăsta e cel mai important lucru până la urmă!
Deci, nu contează! Ignorați toate nebuniile pe care vi le-am spus despre ideologia „New Normal.” Nici nu vă faceți griji pentru „Noua Americă Normală.” Sau „Noul Normal” din Marea Britanie. Sau „Noua Normalitate” din Australia, sau Noua Zeelandă, sau de peste tot. Înțepați-vă experimental. Injectați-vă experimental și copiii. Dovedește-ți loialitatea față de Reich… scuze, am vrut să spun capitalismul global. Ignoră rapoartele despre oameni care mor și suferă de efecte adverse oribile. Purtați-vă cârpișoara pe fățucă. Să o porți mereu, da? Dumnezeu știe ce alți viruși sunt acolo, care așteaptă doar să-ți contamineze fluidele corporale și să-ți provoace o boală asemănătoare gripei sau te dărâmă în floarea vârstei sau la bătrânețe… și, Iisuse, aproape că am uitat de câte și câte variante au apărut, nici nu-i mai zice C@V@I@D. Tulpinile astea sunt cu siguranță suficiente pentru a justifica o restructurare radicală a societății, pentru a face să arate ca un parc tematic al spitalului de nebuni condus de fasciști paranoici zâmbitori în costume Hazmat semnate de branduri de lux.
Aaaaaaa, încă ceva și m-am dus. Țineți-vă actele de înțepare „curate”. Nu știi niciodată când va trebui să le arăți unor oficiali de la aeroport sau într-un magazin, sau restaurant, sau șefului tău, sau poliției, sau băncii unde ești dator vândut, sau furnizorului tău de internet, sau vreunei partide negociate pe Tinder… sau altora. New Normal. Figură autoritară. La o adică, nu vrei sa fii confundat cu un negaționist, cu un anti vaxxer, cu vreun Ionel de pe facebook care-i prost de împunge, sau cu un teoretician conspirationist, sau cu un alt tip de deviant ideologic si interzis în societate, nu?
Ești liber pentru că ai ales să fii curat, iar pentru asta sistemul te va pune la panoul de onoare, te va înscrie într-un sistem de punctaj chinezesc și curând vei fi tu (!) cel care le vei cere actele sceleraților care se opun. Vei fi mândru să faci orice mișcare care te-ar scoate din anonimat și te-ar propulsa în fruntea celor mai bravi cetățeni. Iar cândva nu vei avea de spus decât o singură frază: Eu n-am făcut nimic, am executat ordine.

Arafat învins la CAB

Proaspătă! Abia scoasă din cuptor!
By Piperea
Arafat a fost din nou înfrânt. Grav. De data asta la Curtea de Apel București.

“Sesizeaza Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr.136/2020. Admite actiunea in parte.

Constata inexistenta HCNSU nr.36/21.07.2020. Respinge capatul de cerere privind publicarea in Monitorul Oficial.

Obliga paratul CNSU la plata catre reclamant a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in taxa de timbru. Cu recurs, in 15 zile de la comunicare.Recursul se va depune la Curtea de Apel Bucuresti, sub sanctiunea nulitatii. Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitia partilor, prin intermediul grefei instantei, azi, 01.07.2021”.

Dosar 2516/2/2021, CapBuc.

Această hotărâre a CNSU, inexistentă dpdv juridic, emisă pentru a “certifica” pandemia în România, stă la baza tuturor ilegalelor hotărâri de guvern care prelungesc starea de alertă – inutil, complet alăturea cu scopul declarat al prevenției molimii și fix anti-constituțional.

Din acest moment, pandemia NU MAI EXISTĂ dpdv legal în România.

Agonia demos-ului?

Agonia democraţiilor şi haosul

Alegerile regionale şi departamentale din Franţa de la 20 iunie 2021 confirmă dezastrul anunţat al democraţiei din această ţară. După „revoluţia culturală” din S.U.A. (asemănătoare cu „Revoluţia culturală” a lui Mao, în China, între 1966 şi 1976), eşecul alegerilor prezidenţiale americane din 2020 (fraudate?), contestate sigur şi încă indecise de fapt, se tot renumără voturi), încă una dintre cele trei mari democraţii tradiţionale dă semne serioase de oboseală, poate chiar de moarte clinică.

În Franţa absenteismul de la primul tur, de cca 67 %, pe lângă faptul ca mai bine de 13 % dintre alegători nici măcar nu s-au înscris pe listele electorale, fiascoul total al partidului de guvernământ (L.R.E.M.), al preşedintelui Emmanuel Macron la mai puţin de un an înainte de alegerile prezidenţiale (aprilie 2022), eşecul simultan al partidului de aşa-zisă opoziţie (R.N.) al lui Marine Le Pen, contracandidată la prezidenţiale, care în cel mai bun caz va câştiga o regiune sau două sau poate nici una din cele 13 ale Franţei metropolitane, absenteismul şi mai mare al alegătorilor de 18-24 de ani (spre 90 %) – toate aceste elemente lasă impresia unui „peisaj după bătălie”, apocaliptic, sau, cel puţin, al unui sfârşit de epocă şi de regim.

Fără o democraţie măcar funcţională dacă nu strălucită, toate cele trei mari democraţii occidentale (Marea Britanie, S.U.A., Franţa) riscă în cele din urmă să se dezmembreze. Splendoarea democraţiei a fost pentru toate aceste trei mari ţări elementul unificator. Cea mai avansată în fărâmiţare (disunion) este de departe S.U.A. Statele republicane, „roşii”, au luat-o pe o altă cale decât cele „albastre”, democrate. Texasul, Florida şi încă destule altele au luat măsuri foarte diferite în mai multe domenii, inclusiv în gestionarea pandemiei. California şi New York-ul sunt abandonate masiv de populaţii pentru statele republicane din sud, cu o administrare şi fiscalitate mult mai raţionale, mai puţin atinse de „revoluţia culturală” în curs. Revolta „B.L.M.” are câteva centre bine stabilite în state democrate – Portland, Oregon sau Seattle, Washington.

În Marea Britanie, Scoţia se pregăteşte din nou să-şi voteze independenţa. Tot acolo, protestele la abuzurile comise în gestionarea pandemiei sunt frecvente, ample şi violente. Problema „islamică” în Franţa atinge cote incontrolabile (după violenţele şi actele de terorism nemaivăzute din ultimii ani). Militarii francezi, în rezervă sau activi, s-au pus pe scris scrisori deschise alarmate. Mandatul lui Macron, perceput ca un corp străin, ca reprezentant al unor interese străine sau globaliste, s-a dovedit a fi un mare eşec. Mişcarea care a durat mai bine de un an a „Vestelor galbene” a dat semnalul neîncrederii în actuala preşedinţie franceză, dar şi în întreaga clasă politică sau în elite, mai ales cele economice. S-au propus soluţii, care toate ţin de democraţia participativă (referendumul de iniţiativă cetăţenească, precedat sau urmat de o adunare constituantă). Elveţia e aproape şi reprezintă pentru mulţi francezi un model de urmat.

Toate cele trei mari democraţii, foste sau actuale imperii, au o populaţie foarte amestecată, urmare a venirii coloniilor la centru, dar şi a marilor migraţii recente. Faimosul „melting pot” american pare să nu mai funcţioneze deloc între populaţia neagră, hispanici, asiatici şi presupuşii „suprematişi albi” – capacitatea de integrare, de asimilare ţine, oricând şi oriunde, de bunăstarea economică şi de o justiţie imparţială. Istoria de peste 200 de ani e pusă sub semnul întrebării, iar în S.U.A., statuia lui George Washington, părintele fondator, e înlocuită de-a dreptul cu cea a lui George Floyd, noul „erou” al mişcării „B.L.M.”. În Franţa, „islamiştii” trăiesc în ghetouri, au făcut deja secesiune de la legile Republicii. Falimentul democraţiei poate fi observat şi în Italia, în Spania sau în Israel, incapabile să formeze majorităţi durabile. Germania, care este berbecele teoriilor New Green Deal, riscă să fie condusă din toamnă de nişte ecologişti amatori (noi fraţi ai U.S.R.-iştilor români, pe lângă L.R.E.M.-ul lui Macron), instrumentalizaţi de promotorii lui „The Great Reset”, de multinaţionalele şi fondurile de investiţii americane.

Centrul de greutate al economiei mondiale continuă să se deplaseze spre Asia. China, Rusia, Iranul se integrează treptat şi, în egală măsură, se îndepărtează de Occident. În acelaşi Occident, pe lângă haosul general, pe lângă extincţia parcă naturală a democraţiei, se mai aşteaptă doar marea criză şi foametea. Acestea vor veni, probabil, odată cu căderea Burselor (care sunt azi la cote iraţionale, fără legătură cu faptul economic real) şi cu anunţata prăbuşire a dolarului. Cum se va descurca România pe fondul acestui marasm în desfăşurare? Spre ce şi spre cine se va orienta? Ce soluţii miraculoase ar putea găsi? Mai avem ceva de aşteptat de la actualele partide, de la incolorul nostru preşedinte, de la clasa politică fabricată artificial? Şi, tot aşa, mai avem ceva de aşteptat de la elitele economice, culturale sau de la serviciile secrete aservite aiurea, supranumerice şi suprafinanţate ? Cum poţi evada din statutul de colonie marginală U.E.-N.A.T.O.? sursa ; artemis-Petru Romoșan