Caută după:

Petre Roman, distrugătorul României!

CEL MAI NAIV POPOR.

Am trăit, ca într-un vis, un sfert de secol de speranţe neîmplinite.
Când s-au dus anii?
Actualmente director la Institutul de Economie al Academiei Române, Constantin Ciutacu, are curajul să pună degetul pe multe dintre rănile care ne dor de 25 de ani.
În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa.
Mulţi au uitat, alţii n-au ştiut niciodată…✍️
Cum stătea România, din punctul de vedere al integrării economice cu ţările dezvoltate, în 1989?
În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa:
· exista platforma Pipera, creată de francezi, unde se construiau calculatoare;
· autocamioanele şi autobuzele fabricate la Braşov şi Bucureşti erau
patente germane;
· avioanele Rombac erau cumpărate de la englezi;
· locomotivele de la Electroputere Craiova erau patent elveţian;
· la Reşiţa se fabricau motoare de vapoare după licenţa Renk din Germania;👍
. centrala nucleară de la Cernavodă provenea din Canada.
Putem spune, şi nu suntem nostalgici, că începusem să ne integrăm
acceptabil cu economiile mari ale lumii. România era a treia ţară
din lume, după SUA şi Japonia, care fabrica anvelope gigant, pentru
autobasculante de peste 110 tone.
Doar două ţări din lume făceau şuruburi cu bile: România şi Japonia.
Acestea se foloseau în industria nucleară şi aerospaţială.
În 1990, Petre Roman a afirmat că industria românească era un „morman
de fiare vechi”.
Ce am avut şi ce am pierdut în ultimii 25 de ani, domnule ministru?
A fost cea mai nefericită declaraţie de politician de după 1989, care
ne urmăreşte până azi.
Referindu-se la industrie, că e de dat la fier vechi, fostul prim
ministru Petre Roman dorea să spună lumii că întreaga economie a României comuniste nu merita doi bani.
Ca să combatem această viziune, cităm date statistice la întâmplare, din diferite domenii:
· România producea 14 milioane de tone de oţel în 1985; azi, doar 3 milioane;
· producea 400.000 tone de aluminiu, azi produce pe jumătate;
· în 1980 ieşeau pe poarta fabricilor 1.600 de excavatoare, niciunul azi;
· ieşeau 71.000 de tractoare niciunul azi (am construit fabrici de
tractoare în Egipt şi Iran, care funcţionează şi acum, în timp ce în
România au murit);
· în 1984 fabricam 600 de vagoane de pasageri pe an, azi, niciunul.
Cât despre vagoanele de marfă, construiam 14.000 de bucăţi pe an; Azi, abia 800 (cel puţin 100.000 vagoane de marfă au fost tăiate şi vândute la fier vechi în ultimii ani).
În fine, produceam 144 de nave de tonaje diferite; azi, după cum se ştie, nu mai producem niciuna.
Industria sticlăriei e prăbuşită. Industria cosmetica (săpun, deodorante, creme) a dispărut.
Potrivit statisticii oficiale, după anul 2000, au fost exportate 50 de milioane de tone de „fier vechi”,„deşeuri” de cupru, aluminiu şi alte neferoase, în valoare de peste 10 miliarde de euro!
Am exportat lemn brut, în valoare de peste 8 miliarde de euro, şi alte produse brute (cereale, fructe, animale vii etc.) în valoare de alte 5 miliarde de euro! Ca cea mai ordinară țara COLONIALĂ!
Prelucrarea acestora în România ar fi însemnat crearea a milioane de locuri de muncă!
Practic, întreaga economie naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică! Ameţitoare cifre…
Cum stau lucrurile în domeniul petrolului?
România producea 13 milioane de tone de petrol în 1970, şi numai… 6 milioane azi.
Suspect?! Cineva nu raportează corect.
Nu am nicio încredere în această cifră, atât timp cât nu ştiu dacă
toate sondele au contoare.
Au contor, domnilor? Trebuie să plătească redevenţe la tona de ţiţei brut, dar dacă scoţi 8-10 milioane de tone şi raportezi numai 6?
Cu cât păgubeşti statul?
Petrolul se scoate mult şi se rafinează în alte ţări.
De aici, deduceţi consecinţele.
Înainte de 1989, produceam 8,5 milioane de tone de motorină şi acum mai producem doar 2 milioane, produceam 10 milioane de tone de păcură și nu mai producem nimic; produceam 500.000 de tone de uleiuri minerale, azi, nimic.
Pe de altă parte, aţi observat că nici distribuţia gazelor nu mai este a noastră.
Cine măsoară producţia?
Cine măsoară distribuţia?
După 1990, s-a schimbat peisajul industrial.
S-a creat o falie între marea şi mica industrie.
De ce s-a întâmplat acest fenomen?
Au venit „sfaturi” de la competitorii noştri europeni: faceţi IMM-uri (întreprinderi mici şi mijlocii), daţi afară muncitorii din marile uzine, închideţi mamuţii industriali, produceţi kit-uri, componente, nu produse integrale, faceţi cabluri, radiatoare, sisteme de frânare şi anvelope, nu locomotive şi tractoare.
Parcă intenţionat, nu a existat o viziune politică de dezvoltare, ci doar una pentru distrugere;
Guvernanţii şi-au îndeplinit misiunea cu exces de zel.
Nu mă poate convinge nimeni pe mine că nu a fost totul pe bază de program, o teorie a conspiraţiei.
UE a fost creată pe baza Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului.
Deci, România nu putea să intre în grila europeană cu industria ei siderurgică, de 14 milioane tone de oţel.
A trebuit lichidată, ca un „bonus” pentru admiterea în UE.
Care au fost primele mari greşeli istorice ale politicienilor, în urma cărora s-a dat startul la jaful naţional?
Prima mare eroare a fost restituirea „părţilor sociale”, o privatizare pe bani adevăraţi, începută surprinzător de Ceauşescu. FSN-ul a restituit aceşti bani, pentru a cumpăra bunăvoinţa oamenilor, chiar cu banii lor! Această măsură anti-economică, din cauza căreia fabricile şi uzinele au rămas fără capital lichid, a condus, de fapt, la excluderea cetăţenilor de la un drept de proprietate plătit cu munca lor; a fost o renaţionalizare a unei părţi a capitalului social, destinată ulterior şi cedării controlului economiei către interese de grup, mai ales străine.
A doua mare eroare a fost privatizarea „de masă”, fără proceduri şi fără reguli de protecţie a acţionarilor minoritari; viitoarele certificate de acţionar au fost cumpărate pe nimic, de cei care ştiau ce va urma.
Atunci s-a spus că se privatizează numai 30% din capitalul societăţilor comerciale, lăsându-se de înţeles că vor mai primi şi restul de 70% în viitor, care viitor nu a sosit încă nici în anul 2014!
S-a anunţat, totodată, că sectoarele strategice nu se vor privatiza.
Dar au venit pe urmă FMI, Banca Mondială şi societăţile externe de
consultanţă, care au dictat, şi guvernele au promovat controlul
total, fără luptă şi fără niciun câştig, asupra întregii economii.
Practic, economia naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică şi fără a se spune, cel puţin, că este cadou sau pradă de război, celor care, chipurile, au făcut lobby pentru integrarea României în Uniunea Europeană.
Fiecare program de guvernare anunţat a fost, de fapt, un program de „neguvernare”, program de HOȚIE.
A dispărut întreg sectorul industriei de textile, confecţii, tricotaje
(filaturi, ţesătorii, fabrici de stofă şi postavuri, întreprinderi de
pielărie şi încălţăminte, toate concepute într-un sistem integrat).
A fost închis sectorul agroalimentar (36 de fabrici de zahăr,
fabricile de ulei, de preparate din carne, de lapte şi produse
lactate, zeci de fabrici de nutreţuri combinate etc.).
Nu mai există majoritatea fabricilor din industria lemnului şi
mobilei, din industria cimentului, a lacurilor şi vopselelor, a
medicamentelor, din sectorul construcţiilor de maşini, al
exploatărilor miniere de feroase şi neferoase, de cărbune etc.
S-au desfiinţat întreprinderile agricole de stat şi cele de mecanizare
a agriculturii, staţiunile de cercetări agricole şi, în general, marea
majoritate a institutelor de cercetare-proiectare.
Au dispărut industria electronică, electrotehnică, de mecanică fină,
optică, automatizări, etc.
Baza naţională de soiuri de plante şi rase de animale a fost
pulverizată. România nu mai are astăzi un pachet naţional de
seminţe, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere, plante tehnice,
legume etc.
A fost distrus, aproape în totalitate, sistemul de irigaţii (construit prin îndatorarea dureroasă de la Banca Mondială!), pentru a cărui plată românii au contribuit zeci de ani; au fost abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de îndiguiri şi desecări, dar şi cele de irigaţii în curs (canalul Siret-Dunăre sau Bucureşti-Dunăre).
Întreaga economie naţională a fost, pur şi simplu, pulverizată şi
lăsată fără nicio logică structurală.
Care sunt consecinţele asupra populaţiei, derivate din acest peisaj
apocaliptic, desprins parcă dintr-un film S.F.?
Treptat, România s-a transformat într-un paradis al multinaţionalelor care controlează industria, agricultura, transporturile, construcţiile, comerţul, sectorul financiar-bancar etc. şi care îşi promovează reglementări legale în interes propriu.
Românilor le-au rămas întreprinderile mici şi mijlocii – de fapt,
microîntreprinderile; dintre cele aproximativ 500.000 înregistrate, peste 200.000 nu au niciun angajat!
Românii au astăzi libertatea să se ocupe de economia şi afacerile de
subzistenţă (avem şi industrie de subzistenţă, nu doar agricultură!)
şi construcţii şi transporturi şi alte servicii de subzistenţă, pretinzând că acţionăm pentru dezvoltare inteligentă, inovativă şi durabilă.
Nimic nu este mai durabil decât subzistenţa, aceasta este strategia noastră naţională, după ce am făcut praf marile companii.
Brandul României este subzistenţa, atât în interiorul ţării, cât şi pe celelalte pieţe ale muncii, unde lucrează cetăţenii români.
Nici după 25 de ani, clasa politică – veritabil detaşament al legiunii
străine, terminatorul României moderne, nu a realizat importanţa unei reglementări prin care salariaţii să-şi investească o parte din
salariu în compania proprie.
Întreaga economie putea fi salvată prin participarea financiară a
salariaţilor, printr-o reglementare prin care salariile reinvestite să
fie scutite de impozite şi contribuţii.
A existat, în toţi aceşti ani, un fir roşu care să lege cele 13 guverne ce s-au perindat pe la Palatul Victoria, de un proiect minimal, coerent, de dezvoltare?
Fireşte că nu a existat!
Zi de zi, guvernele şi clasa politică s-au ocupat numai de FURTURI și protejarea aşa-zişilor investitori strategici,prin scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, şi nu de promovarea facilităţilor destinate salariilor reinvestite.
Investitorii nu ar fi trebuit să primească niciun sprijin în România,
pentru a-i plăti pe angajaţii români cu salariul minim sau pentru a-i
angaja la negru, din raţiuni de competitivitate.
„ Veniţi în România, că vă garantăm sclavia pe bani puţini şi vă menţineţi competitivitatea!”.
Acesta a fost, în esenţă, programul de guvernare al ultimilor 25 de ani.
NB: Dacă și tu percepi la fel situația, distribuie!

Depopularea prin educație sexuală

“Revoluția permanentă, de Ninel Ganea

Starea democrației (românești) a fost ilustrată perfect de un flashmob pentru introducerea educației sexuale ca materie obligatorie în școli. Peste 65 de ONG-uri au semnat o proclamație care a scos în stradă aproximativ 18 persoane. Numărul ONG-urilor este impresionant, la fel ca și numărul participanților, chiar daca din alte motive, deși nu trebuie să ne lăsăm înșelați de aparențe. Dacă pierdem doar puțin timp și încercăm să vedem cine finanțează aceste asociații revoluționare vedem că de fiecare dată apar aceleași nume: ambasadele anglo-saxone și nelipsitul domn Soros. Aceeași Mărie cu alte pălării; însă aparența diversității și libertății trebuie menținută cu orice preț, prin multiplicarea trâmbițelor. Ministerul Educației nu a putut rezista unei asemenea presiuni venite din partea populației și a anunțat ONG-urile, în calitate de reprezentante ale poporului, că susține introducerea orei obligatorii de educație sexuală în școli. Astfel, devine o chestiune de luni până când copiii vor putea beneficia de piviliegiul promiscuității oficiale.
Argumentele susținătorilor educației sexuale sunt de două tipuri. Primul pune accentul pe o filozofie a drepturilor, iar cel de-al doilea atinge problemele de profilaxie (sarcini nedorite, boli cu transmitere sexuală, etc).
Invocarea drepturilor în cazul de față, “educația sexuală, un drept”, este de-a dreptul caraghioasă, din moment ce școala este obligatorie, iar părinții nu au niciun cuvânt de spus cu privire la ceea ce li se predă copiilor lor. Statul îți ia de la trei sau patru ani copilul de acasă, ți-l vaccinează, apoi îl trece prin ședințe de ideologie sexuală și (corectitudine) politică, după care te învață să reciți cu abnegație și talent că tot ceea ce s-a întâmplat cu tine și copilul tău a fost o exercitare plenară a unui drept ancestral înscris în marea carte a Naturii. E o ilustrare tipică de dublu limbaj orwellian; singura dilemă serioasă rămâne când vom trece definitiv de la modelul Huxley la modelul Noi trecând bineînțeles prin 1984.
Pe de altă parte, educația sexuală în școli sfidează orice istorie relevantă și e o întrebare oarecum retorică de ce și-ar lăsa părinții copii pe mâna unor necunoscuți care să le vorbească de pe la șapte sau opt ani despre meritele masturbării, de pildă.
Însă, pentru susținătorii obligativității materiei, educația sexuală nu este neapărat despre asta, ci despre evitarea unor probleme, despre descoperirea sinelui, despre imagine, etc. Într-o țară ca România, cu statistici apocaliptice în ceea ce privește avortul, sarcinile nedorite sau bolile cu transmitere sexuală, nimic nu s-ar impune mai necesar decât un program masiv de educație sexuală, conform manifestului redactat de ONG-uri.
Totuși beneficiile igienice ale educației sexuale nu reies deloc atât de clar în evidență, precum lasă să se înțealeagă avântul revoluționar al “societății civile”. În fond, e contrar oricărei logici. Dacă vrei ca un copil să evite relatiile sexuale îndoielnice, nu te apuci să-i vorbești de la cinci sau șase ani despre cum trebuie folosit prezervativul, la ce e bună pastila de după sau anticoncepționalele și nici nu-i inunzi imaginația cu materiale sexuale explicite. Însă, potrivit noilor ideologi, doar prin terapii sexuale de grup coordonate după manuale realizate de specialiști și experți, omologate de ministere și asociații de profil, se poate realiza dezideratul unei lumi mai bune din punct de vedere sexual, orice ar însemna asta… deși în practică știm cu toții ce înseamnă.
Jacqueline Kasun a scris o carte excelentă despre “războiul împotriva populației”, dus mai ales prin intermediul propagandei sexuale. Documentată cu numeroase studii empirice, cartea spulberă rând pe rând miturile privind efectele pozitive ale introducerii educației sexuale și relevă fără ocolișuri adevărata miză: distrugerea familiei și reducerea populației. De pildă, programele USAID pentru Costa Rica sau pentru Iran în vremea șahului erau condiționate în mod explicit de introducerea educației sexuale în școli ca o măsură de a stopa creșterea populației. Apoi declarațiile oficialilor responsabili de implementarea terapiilor colective nu lasă loc de îndoieli cu privire la adevăratul scop urmărit. Lester Kirkendall, unul din fondatorii Consiliului pentru Informare și Educare Sexuală, afirma fără ezitări că “educația sexuală este în mod limpede legată de planificare familială și de reducerea populației”. Implicarea masivă a organizației eugeniste Planned Parenthood în programele de educație sexuală e încă un indiciu privind direcția spre care se mișcă lucrurile.
Deloc surprinzător, relevă studiile citate de Kasun, investițiile masive în educație sexuală nu au dat rezultatele dorite, în sensul în care au sporit numărul de sarcini neplanificate și avorturi. În mod firesc, copiii care sunt expuși la propagandă sexuală de la vârste fragede au un comportament sexual iresposabil, cu sau fără protecție, dar mai degrabă fără. Însă rezultatele unor studii pot fi contrazise de alte studii și chiar dacă nu sunt contrazise, ele pot fi luate drept argument pentru investiții mai mari. Logica este următoarea: dacă educația sexuală nu și-a îndeplinit scopul de a reduce numărul avorturilor (să admitem pentru moment că acesta ar fi scopul), înseamă că nu s-a făcut suficientă educație sexuală. Așa că trebuie mai multă propagandă și mai multă îndoctrinare juvenilă.
Unul din exemplele favorite ale susținătorilor educației sexuale îl reprezintă Olanda, o țară unde educația sexuală obligatorie începe pe la vârsta de patru ani, iar stasticile legate de promiscuitate relevă o imagine luminoasă. Însă explicația mecanică “educația sexuală încurajează responsabilitatea”, ignoră predarea obligatorie doar a biologiei sexuale, structura încă tradițională a familiei batave, rolul decisiv al mamelor (foarte multe joburi part-time) în educație și, mai ales, studiile recente, care relevă o incidență din ce în ce mai ridicată a comportamentelor sexuale riscante. Dar dacă bătălia s-ar dar pe argumente, disputa ar fi trebuit de mult tranșată…
O modalitate mai facilă și, în fond, mai adecvată de a privi problema educației sexuale o constituie recursul la istorie. Așa putem observa și cine sunt apostolii emancipării și obiectivele lor. Or, din punctul acesta de vedere, un rol proeminent îi revine marxistului maghiar Georg Lukacs, cel care a deținut funcția de comisar pentru cultură în regimul comunist al lui Bela Kun și care a introdus educația sexuală în școli. Adică, lecții despre dragostea liberă, depășirea prejudecăților, lucruri fine… “Văd în distrugerea revoluționară a societății singura soluție la contradicțiile epocii…O răsturnare de proporții a valorilor nu poate avea loc fără anihilarea vechilor valori și crearea altora noi de către revoluționari”, scria Lukacs, pentru care întrebarea fundamentală era “cine ne va salva de civilizația occidentală?”. După prăbușirea experimentului Kun, Lukacs a căpătat faimă în calitate de ideolog al Școlii de la Frankfurt, iar de aici moștenirea culturală i-a fost transferată în SUA de unde se întoarce astăzi triumfătoare în Europa de Est.
Lukacs nu a fost singurul comunist implicat în revoluția sexuală. Alexandra Kollontai, de exemplu, a făcut tot posibilul să inaugureze în URSS primul paradis erotic, dar rezultatele au fost atât de proaste încât l-au determinat pe Lenin să se dispenseze de serviciile feminismului roșu. În fine, conjucția sexului cu politica nu este vreo găselniță, ci o strategie revoluționară clasică, ilustrată din plin în scrierile lui Rousseau, ale divinului marchiz, Shelley sau Godwin, pentru a aminti doar câțiva. Diferența funamentală față de trecut constă în aceea că atunci lunaticii de tipul acesta, indivizi cu probleme și biografii pestriție erau marginalizați, în timp ce astăzi, ideile lor sunt celebrate și au devenit politică de stat. Revoluția nu s-a oprit nici in 1789, nici în 1917 și nici în 1968, iar experimentul continuă bine-merci sub falanga cool a ong-urilor.
Pentru părinți urmează vremuri din ce în ce mai grele, dar încă există soluții accesibile. Educația acasă poate fi realizată legal, mai există câteva școli confesionale, nu e totul pierdut. Însă problema fundamentală rămâne confortul personal și idealurile ultra materialiste care fac teribil de ușoară munca revoluționarilor sexului.”

Prea bun! Prea ca la țară!

Dovlecel din curte,
Carne de pui de curte,
Primele 4 roșii din curte,
Bacon de la garniță,
Ceapă din curte,
Usturoi din curte,
Pătrunjel din curte,
Brânză veche de la vecina de peste drum,
Poftă să avem!
Prea bun! Prea ca la țară!
Să moară guvernanții de ciudă că ne gospodărim în ograda proprie!

Se încinge treaba!

Wow…/Țin-te drace! 🔴COMENTARIU Adrian Onciu: 🔴După Statele Unite, conflictul Globalişti vs Patrioţi se încinge şi în Uniunea Europeană
🔴Poloniei şi Ungariei li s-au alăturat alte 14 state, prin reprezentanţii lor care împărtăşesc aceleaşi valori cu privire la Uniunea Europeană.
🔴Într-un preambul al Declaraţiei comune semnată de liderii de dreapta din cele 16 state, premierul Viktor Orban a publicat în mass-media un comunicat în care evocă şapte propuneri pentru viitorul Europei.

🔴Deloc surprinzător, presa din România nu le-a prezentat integral, de parcă ar fi fost vorba despre o incitare la răsturnarea prin violenţă a puterii legitime de la Bruxelles.

🔴Iată-le, punct cu punct:

  1. Se edifică la Bruxelles un super-stat căruia nimeni nu i-a dat mandat. Noi spunem NU imperiului european.
  2. Deciziile trebuie să fie luate de către lideri aleşi şi nu de ONG-uri. Guvernul Ungariei spune nu externalizării statului de drept.
  3. Integrarea este un mijloc, nu un scop în sine. Trebuie să abolim obiectivul unei Uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei.
  4. Trebuie să apărăm popoarele Europei de pericolul migraţiei în masă şi de ameninţarea viitoarelor pandemii.
  5. Pledăm împotriva unei Europe federale şi a relaţiilor prea procedurale între state. Suntem pentru o Europă a naţiunilor cu relaţii articulate în esenţă în jurul economiei. Succesele economice comune sunt forţa integrării europene.
  6. Parlamentul European s-a dovedit a fi o fundătură: el îşi reprezintă exclusiv propriile interese ideologice şi instituţionale. Trebuie consolidat rolul parlamentelor naţionale.
  7. Serbia trebuie admisă în Uniunea Europeană.
    🔴Aşadar, dacă pentru actualii lideri de la Bruxelles reformarea UE se traduce prin federalizare, pierderea suveranităţii statelor membre şi consolidarea instituţiilor centrale, în cazul conservatorilor reformarea înseamnă mai puţină integrare, mai puţină birocraţie şi întărirea puterii parlamentelor naţionale în raport cu Parlamentul European.
    🔴Printre semnatarii declaraţiei sus-amintite se numără Viktor Orban (Ungaria), Matteo Salvini (Italia), Jaroslaw Kaczynski (Polonia), Marine Le Pen (Franţa) şi Santiago Abascal (Spania).
    🔴Marine Le Pen a subliniat că documentul reprezintă baza unei activităţi culturale şi politice comune.
    🔴”Într-un moment în care globaliştii şi europeniştii lansează Conferinţa privind viitorul Europei, ce are ca scop creşterea puterii organismelor europene, acordul de astăzi este prima piatră de temelie către constituirea unei mari alianţe în Parlamentul European”, se arată în declaraţia comună.
    🔴Conservatorii susţin că Uniunea Europeană continuă să urmeze calea federalistă în detrimentul popoarelor, ”inima civilizaţiei noastre”. 🔴Încercările de a transforma instituţiile europene în organisme suprastatale, prioritare în raport cu instituţiile constituţionale naţionale (vezi polemica legată de CCR, CJUE şi deciza Curţii de Apel Piteşti) creează haos, subminează sensul tratatelor, pun sub semnul întrebării rolul fundamental al constituţiilor statelor membre.
  8. 🔴Disputele cu privire la competenţe sunt soluţionate prin impunerea brutală a voinţei Bruxelles-ului, cu sprijinul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene – o instituţie doar aparent independentă.
  9. 🔴”Supraactivitatea moralistă pe care am văzut-o în ultimii ani în instituţiile UE a dus la o tendinţă periculoasă de a impune un monopol ideologic.
  10. 🔴Acest lucru distruge baza pentru funcţionarea comunităţii europene ca una a naţiunilor libere. 🔴Cooperarea naţiunilor europene ar trebui să se bazeze pe tradiţie, respectul pentru cultura şi istoria statelor europene, respectul pentru moştenirea iudeo-creştină a Europei şi valorile comune care unesc naţiunile noastre, şi nu pe distrugerea lor”, punctează semnatarii Declaraţiei comune.
    🔴Conservatorii urmăresc să stabilească un set de ”competenţe inviolabile” ale statelor membre UE şi un mecanism adecvat de protecţie a acestora, cu
  11. participarea instanţelor constituţionale naţionale sau organismelor echivalente.
    🔴De cealaltă parte, globaliştii aflaţi la butoane în birourile de la Bruxelles militează pentru subminarea la maxim a competenţelor instituţiilor naţionale, în special ale celor legate de stabilirea priorităţii legislaţiei comunitare în raport cu cea locală. Totul în scopul (nobil, evident!) aducerii păcii şi prosperităţii în rândul popoarelor europene. Globaliştii îi acuză pe patrioţi că ”au o viziune strâmbă despre patriotism” şi uită că naţionalismul a stat la baza izbucnirii celui de-al doilea război mondial. ”Uniunea Europeană nu numai că a adus pacea, dar ne permite să facem faţă împreună problemelor: planul de redresare ca să depăşim criza, o strategie de vaccinare a tuturor europenilor, a liberei circulaţii, precum şi posibilitatea de a avea o voce cu greutate în lume”, susţine Iratxe García Pérez, liderul grupului Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European.
    🔴Dacă în Statele Unite războiul ideologic dintre globalişti şi patrioţi (aka liberali vs conservatori sau democraţi vs republicani) se deruleză deja de ceva vreme, în Europa taberele de-abia acum se conturează la nivelul cel mai înalt al politicii.
  12. 🔴Oile rătăcite Ungaria şi Polonia par a-şi fi găsit, în sfârşit, aliaţi.
  13. 🔴Rămâne de văzut dacă declaraţia semnată de cei 16 va produce şi efecte pe viitor sau va rămâne doar o simplă listă de bune intenţii. 🔴Oricum, conflictul se anunţă a fi cel puţin la fel de crâncen ca în Statele Unite.
  14. 🔴Semnatarilor declaraţiei urmează se se întâlnească la Varşovia, în luna septembrie, motiv de reală îngrijorare pentru Puterea de la Bruxelles.
    mediafax.ro

Pandemia cybernetică!

TEXT PRELUAT

Bucovina Profundă
“ De mare jele şi de mare minune iaste, o iubite cetitoriu, cându toate faptele ceriului şi a pământului îmblă şi mărgu toate careş la sorocul şi la marginea sa… şi nici puţin nu smintescu, nici greşescu sămnul său. Numai sânguru amărătulu omu… ” Varlaam – Cazania

Cyber ​​Poligon 2021 – Pregătiri pentru o pandemie cibernetică
Cyber ​​Poligon 2021 – Pregătiri pentru o pandemie cibernetică
Va fi Cyber ​​Poligonul 2021 la fel de profetic ca Evenimentul 201 în simularea unui viitor răspuns pandemic, un exercițiu pentru punerea în scenă a unui atac asupra rețelelor de aprovizionare?
Un articol de Tim Hinchliffe
Digital illustration of macro Covid-19 cells floating over a man wearing a hoodie and a black face mask with data on it. Coronavirus Covid-19 pandemic concept digital composite
Forumul Economic Mondial (WEF) va organiza un alt exercițiu de simulare a unui atac cibernetic în timp ce continuă să se pregătească pentru o posibilă pandemie cibernetică, despre care fondatorul Klaus Schwab spune că va fi mai rea decât actuala criză globală.
Hackul SolarWinds a servit ca un apel de trezire privind vulnerabilitățile în fața unui atac asupra rețelelor de aprovizionare, vulnerabilități prezente încă în organizațiile publice și private, și a servit ca un avertisment că următoarea fisură ar putea fi exponențial mai gravă în ceea ce privește răspândirea prin orice dispozitiv conectat la internet.
WEF a anunțat, după terminarea exercițiului de simulare a unui atac cibernetic Cyber ​​Polygon de anul trecut și menit să prevină o pandemie digitală, că ediția 2021 va avea loc pe 9 iulie.
„Un atac cibernetic cu caracteristici asemănătoare COVID s-ar răspândi mai repede și mai departe decât orice virus biologic” – Forumul Economic Mondial (WEF)
Anul acesta, Cyber ​​Polygon 2021 va simula un atac cibernetic fictiv, cu participanți din zeci de țări, care răspund la „un atac țintit asupra unei rețele de aprovizionare din cadrul unui ecosistem corporativ, în timp real.”

Potrivit WEF, COVID-19 era cunoscut ca un risc anticipat, la fel și echivalentul său digital.
Mai mult, „un atac cibernetic cu caracteristici asemănătoare COVID s-ar răspândi mai repede și mai departe decât orice virus biologic. Rata sa de reproducere ar fi de aproximativ 10 ori mai mare decât cea pe care am experimentat-o ​​cu coronavirusul.”
„Este important să privim criza COVID-19 ca pe o mare șansă de a învăța din lecțiile comunității de securitate cibernetică, pentru a atrage și îmbunătăți nepregătirea noastră (sic!) pentru o potențială pandemie cibernetică” – Klaus Schwab
Aici, aruncăm o privire către trei tendințe care apar din Cyber ​​Polygon 2020, pentru a descoperi ce mișcări pot face sectoarele public și privat în așteptarea unei pandemii digitale.
Dar, mai întâi, de unde a venit noțiunea de „pandemie cibernetică”?
O pandemie cibernetică anticipată
În observațiile sale de bun venit la Cyber ​​Polygon 2020, fondatorul WEF, Klaus Schwab, a avertizat despre o „pandemie cibernetică” care ar fi mai gravă decât actuala criză globală.
„Știm cu toții, dar acordăm o atenție insuficientă, scenariul înfricoșător al unui atac cibernetic la scară largă, care ar aduce o oprire completă a sursei de energie electrică, a transporturilor, a serviciilor spitalicești, a societății noastre în ansamblu”, a spus el.
„Criza COVID-19 ar fi privită în acest sens ca o mică perturbare în comparație cu un atac cibernetic major”.

Schwab a adăugat:
„Este important să privim criza COVID-19 ca pe o mare șansă de a învăța din lecțiile comunității de securitate cibernetică, pentru a atrage și îmbunătăți nepregătirea noastră pentru o potențială pandemie cibernetică”.
Pe măsură ce lumea digitală invadează lumile noastre fizice și biologice, un atac cibernetic eficient ar putea compromite orice este conectat la internet, inclusiv:
Dispozitive medicale care țin oamenii în viață
Ecosistemul Internet of Things (IoT) de dispozitive conectate care rulează în case inteligente (camere, microfoane, senzori etc.)
Internetul organismelor (IOB)ecosistemul de oameni conectați digital
Sisteme financiare globale
Rețele energetice
Instalații de tratare a apei
Sisteme IT guvernamentale
Infrastructura militară și de apărare
Și altele
În prezent, „Singura modalitate de a opri propagarea exponențială a unei amenințări cu atacuri cibernetice asemănătoare COVID”, conform WEF, „este să deconectați complet unul de celălalt dar și de la internet milioanele de dispozitive vulnerabile”.
Dar,
„O singură zi fără internet ar costa economiile noastre mai mult de 50 de miliarde de dolari și asta înainte de a lua în considerare daunele economice și sociale în cazul în care aceste dispozitive ar fi legate de servicii esențiale, precum transporturile sau asistența medicală”.
„Criza COVID-19 ar fi privită în acest sens ca o mică tulburare în comparație cu un atac cibernetic major” – Klaus Schwab
Nu mai este nevoie să fie spus că o pandemie cibernetică ar face ravagii în aproape toate aspectele societății.
Oricum, diavolul se ascunde în detalii, iar soluțiile recomandate pentru o pandemie cibernetică ar putea fi mult mai dăunătoare libertății individuale decât atacul cibernetic în sine.
Cyber ​​Polygon 2020 Tendințe emergente

Tema centrală exercițiului Cyber ​​Poligon 2020 a fost „pandemia digitală: cum să prevenim o criză și să consolidăm securitatea cibernetică la toate nivelurile”.
Scopul declarat al evenimentului Cyber ​​Polygon de anul trecut a fost acela de a:
Dezvolta competențele echipelor în respingerea atacurilor cibernetice
Angaja managementul organizațiilor și corporațiilor globale în dialogul privind securitatea cibernetică
Crește gradul de conștientizare a publicului în domeniul securității cibernetice
Exercițiul a inclus două piese paralele: un flux live pentru un public în masă și instruire tehnică pentru specialiștii în securitate cibernetică, iar 120 dintre cele mai mari organizații rusești și internaționale din 29 de țări s-au alăturat antrenamentului tehnic pentru a exersa răspunsul la un atac țintit, care vizează piratarea datelor companiilor și subminarea reputației acestora.
În timp ce partea de instruire tehnică a evenimentului a fost dedicată răspunsului la un singur atac, conversațiile din porțiunile fluxului live au oferit cele mai multe informații pentru a face față potențialelor consecințe ale atacului de tip pandemie digitală.
Iată trei tendințe care apar din discuțiile în flux live și din raportul de rezultate Cyber ​​Polygon 2020:
1) Guvernele se vor îndrepta inevitabil către schemele de identitate digitală
Vorbind la Cyber ​​Polygon 2020, fostul prim-ministru britanic Tony Blair a declarat cu încredere că guvernele se deplasează „absolut, inevitabil” în direcția adoptării identității digitale.
„ID-ul digital pentru mine este o parte foarte importantă a viitorului” – Tony Blair
Identitatea digitală este o componentă majoră a marii agende de resetare a WEF, întrucât se referă la tehnologiile de transformare care alimentează a patra revoluție industrială.
O identitate digitală păstrează o evidență a tot ceea ce faceți online, inclusiv ceea ce partajați pe rețelele sociale, site-urile web pe care le vizitați și geolocalizarea smartphone-ului dvs. și poate găzdui toate acreditările pe care le-ați găsi în mod normal într-un portofel fizic, cum ar fi permis de conducere, card de asigurare și carduri de credit.

În discuția sa, Blair nu a argumentat motivul pentru care deținerea unei identități digitale ar fi atât de necesară pentru a preveni o pandemie cibernetică, ci mai degrabă faptul că identitățile digitale ar fi o parte inevitabilă a ecosistemului digital și, astfel, guvernele ar trebui să colaboreze cu companiile de tehnologie care protejează și reglementează utilizarea acestora.
„Identitatea digitală pentru mine este o parte foarte importantă a viitorului”, a spus Blair.
„Inevitabil, guvernele vor merge în această direcție – absolut, inevitabil”, a adăugat el.
„Și deci ceea ce cred că este cel mai important este ca noi, din partea politică, să ne trezim la potențialul tehnologiei și să ne angajăm cu factorii de schimbare care inventează tehnologia, astfel încât să o înțelegem și să o putem reglementa în mod sensibil și nu prost”.

Sursa imaginii: Forumul Economic Mondial
Dacă un hacker ar dobândi controlul asupra identității digitale a cuiva, ar putea pur și simplu să-l excludă din societatea civilă, ștergându-i complet sau exploatându-i informațiile în așa fel încât să blocheze victima să demonstreze că are bani în bancă, un pașaport care să-i permită să călătorească, un permis de conducere valid, dovada imunității și orice alte acreditări necesare unui cetățean pentru a accesa bunuri și servicii.
Și, cu toate că identitățile digitale promit multe în ceea ce privește îmbunătățirea mijloacelor de subzistență a milioanelor de oameni atunci când sunt guvernate etic, ele sunt, de asemenea, utilizate de guvernele autoritare pentru a profila și controla comportamentul cetățenilor în cadrul unui sistem de credit social.
Indiferent dacă datele sunt securizate sau nu, libertatea individuală va depinde de modul în care este utilizată tehnologia și de nivelul de încredere acordat celor care o guvernează .
Potrivit unui raport WEF din 2018, „identitatea digitală determină la ce produse, servicii și informații putem avea acces – sau, dimpotrivă, la ce nu” – nivelul care să fie determinat de comportamentul nostru online.
Dacă Blair are dreptate și guvernele vor adopta inevitabil identități digitale, atunci un atac cibernetic bine coordonat care afectează sistemele de identitate digitală ar duce la o pandemie cibernetică care afectează întreaga societate.
2) „Știri false” este o pandemie digitală și majoritatea cetățenilor sunt incapabili să gândească critic.
Cyber ​​Polygon 2020 și-a dedicat una dintre sesiunile de fluxuri live conceptului de „știri false” ca fiind o pandemie mortală, digitală, care afectează 2020.
„Dacă ne referim la cineva care […] nu a citit prea mult, ale cărui cunoștințe sunt limitate – persoana respectivă este mult mai ușor de păcălit și mult mai pregătită să accepte orice i se spune” – Vladimir Pozner, jurnalist
La sfârșitul conversației lor, prezentatorul BBC World News Nik Gowing și veteranul jurnalist Vladimir Pozner au ajuns la concluzia că persoana medie cu vârsta de vot nu era capabilă să gândească în mod critic pentru ei înșiși și era mai probabil să înghită orice informație pusă acolo decât cineva care a mers la o universitate.
Atât Gowing, cât și Pozner au fost de acord că majoritatea cetățenilor erau inculți, nu citiseră prea mult și nu călătoriseră suficient pentru a ști diferența dintre ceea ce era fals și ceea ce era real.
Pozner: „Vă lansați argumentația pe baza sentimentului că spectatorul, ascultătorul, cititorul dvs. mediu are o perspectivă critică de la început.”
„Cred că există o mulțime îngrijorător de mare de oameni care nu au acea perspectivă critică și o înghit întreagă, pur și simplu”.
Gowing: „Sunt de acord […]„ Trebuie să ai acel instinct de a întreba”.
Pozner: „Dacă cineva este bine educat, are studii universitare, a citit, a călătorit – reacția acelei persoane la ceea ce citește sau ascultă este un lucru.
„Dacă te referi la cineva care a terminat liceul sau altele asemenea și nu a avut ocazia – din cauza poate a locului de unde vine acea persoană – să citească prea mult, ale cărei cunoștințe sunt limitate – acea persoană este mult mai ușor de păcălit și mult mai mult gata să accepte orice i se spune.
„Când avem de-a face cu această minciună deliberată, către cine se adresează în principal?”
„În opinia mea, este îndreptată în principal către persoana obișnuită – nu către elita intelectuală, nu către cei care au capacitatea de a o gândi efectiv, ci către cei care nu au avut acest avantaj, către persoanele mai puțin privilegiate, care sunt majoritatea și care sunt cei care votează și care sunt cei care, în cele din urmă, când spun: „ oamenii ”, ei înșiși sunt „ oamenii ” și cred că ei sunt cei care sunt victimele acestei tendințe.”
Presupunând că oamenii obișnuiți nu sunt capabili să gândească critic și că, prin urmare, majoritatea cetățenilor sunt „victime”, cei doi jurnaliști au îndreptat conversația către modul de protejare a victimelor „pandemiei de știri false”.
Dar, în cele din urmă, habar nu au avut cum să facă asta, iar știrile false, dezinformarea și manipularea rămânând „amenințări existențiale”.
Cyber ​​Polygon 2020 nu a emis nicio recomandare concretă cu privire la gestionarea știrilor false; cu toate acestea, simularea pandemiei de coronavirus Event 201, condusă de WEF, a recomandat ca „guvernele să se asocieze cu companii tradiționale și de social media pentru a cerceta și dezvolta abordări abile de combatere a dezinformării”.
3) Parteneriatele publice și private de încredere vor trebui consolidate
Stabilirea unor colaborări de încredere între sectoarele public și privat poate ajuta la prevenirea unei pandemii digitale, potrivit raportului Polygon 2020.
„O situație critică nu poate fi abordată de o organizație sau de un individ singuratic”, se spune, adăugându-se:
„Într-o lume foarte interconectată, un singur atac cibernetic se poate răspândi exponențial în comunitatea globală.”
„Această situație poate fi prevenită prin promovarea colaborării între sectoarele public și privat și agențiile de aplicare a legii.”
„În plus, interacțiunea eficientă necesită implementarea și reglementarea unei game de standarde, schimbul de informații și stabilirea unor relații de încredere.”
„Când vom vedea următoarea criză, va fi mai rapid decât ceea ce am văzut cu COVID, rata exponențială de creștere va fi mult mai abruptă, impactul va fi mai mare și, ca urmare, implicațiile economice și sociale vor fi și mai mari semnificativ ”- Jeremy Jurgens, Director Afaceri WEF
Cu toate acestea, cu țări precum China care fură proprietatea intelectuală, sponsorizează atacuri cibernetice conduse de stat și care au compromis informațiile personale ale fiecărui adult american, care reduce la tăcere medicii și denunțătorii responsabilității Partidului Comunist Chinez privind pandemia coronavirusului, consolidarea încrederii și întărirea colaborării între guverne și corporații vor rămâne obiective foarte ambițioase.
În timpul sesiunii live a Poligonului 2020, directorul operațiunilor WEF, Jeremy Jurgens, a declarat că prevenirea următoarei crize va necesita reunirea tuturor sectoarelor societății și ale economiei.
„Cred că va mai exista o criză”, a spus el. „Va fi mai pronunțată. Trebuie să începem să ne pregătim pentru asta de acum. ”
„Trebuie să începem această cooperare și înțelegere din timp, astfel încât, atunci când criza va lovi, să fim în măsură să reacționăm eficient la aceasta.”
„Aș anticipa că, atunci când vom vedea următoarea criză, va fi mai rapidă decât cea pe care am văzut-o cu COVID, rata exponențială de creștere va fi mult mai abruptă, impactul va fi mai mare și, ca urmare, implicațiile economice și sociale vor fi mult mai puternice.”
„Cred că este foarte important să nu subestimăm gravitatea unei astfel de crize și impactul pe care l-ar putea avea.”
„Va fi nevoie ca toate sectoarele societății și ale economiei să se reunească pentru a aborda acest lucru”, a adăugat Jurgens.
Raportul Cyber ​​Polygon 2020, împreună cu sesiunile virtuale înregistrate în timpul Săptămânii Davos de la sfârșitul lunii ianuarie 2021, toate evidențiază nevoia / dorința de colaborare publică și privată, nu doar ca un mijloc de a preveni o pandemie cibernetică ci pentru a remodela întreaga economie globală și a revigora toate aspectele societății sub o nouă formă de capitalism al părților interesate, provocată de marea resetare.
Tendințe care apar din exercițiul digital de pandemie
În acest articol, am analizat trei tendințe emergente Cyber ​​Polygon 2020:
O consolidare mai mare a resurselor și colaborărilor între corporații și state
Un plan pentru a face față știrilor false, dezinformării și manipulării care încă nu a fost dezvăluit
Un impuls către identitatea digitală care va trebui să fie securizată și protejată
În timp ce aceste observații de bază au fost culese din exercițiul de anul trecut, Cyber ​​Polygon din acest an va prezenta noi provocări, în care participanții vor răspunde unei amenințări diferite – un atac direcționat în lanțul de aprovizionare asupra unui ecosistem corporativ în timp real.
Dacă rezultatele și recomandările din simulările anterioare de pandemie sunt orice indiciu pentru ceea ce ar putea avea viitorul în fața societății, atunci constatările și politicile din Cyber ​​Poligonul 2021 ar putea avea un impact societal real în viitorul foarte apropiat.
De exemplu, multe scenarii jucate în simulările de pandemie fictive susținute de WEF: Clade X (mai, 2018) și Event 201 (octombrie, 2019) au devenit ulterior, împreună cu altele, recomandări de politici pentru tratarea pandemiei COVID-19.
Aceste scenarii au descris:
Guvernele care implementează blocaje în întreaga lume
Prăbușirea multor industrii
Creșterea neîncrederii între guverne și cetățeni
O mai mare adoptare a tehnologiilor de supraveghere biometrică
Cenzura rețelelor sociale în numele combaterii dezinformării
Dorința de a inunda canalele de comunicare cu surse „autoritare”
Șomaj în masă
Revoltă pe străzi
Și multe altele!
Când Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat coronavirusul pandemie pe 11 martie 2020, guvernele din întreaga lume au intrat în blocaj, ceea ce a avut efecte devastatoare asupra economiei: închiderea afacerilor, creșterea tulburărilor civile, creșterea șomajului, prefigurarea executărilor silite și cel mai mare transfer de avere înregistrat vreodată în istoria omenirii.
Cu toate acestea, multe dintre aceste scenarii au fost deja anticipate și luate în considerare în simulările anterioare, și sunt in continuare posibile.
Conversațiile care vor ieși din Cyber ​​Poligon 2021 se vor dovedi a fi la fel de profetice pentru lumea digitală, așa cum au fost Event 201 și Clade X pentru cea fizică?
*
Sursa originală (eng.): Global Research, 7 mai 2021: Prepping for a Cyber Pandemic: Cyber Polygon 2021 to Stage Supply Chain Attack Simulation
Tim Hinchliffe este redactorul publicației The Sociable. Preocupările sale includ scrierea despre modul în care tehnologia are impact asupra societății și paralelele dintre inteligența artificială și mitologie. Anterior, a fost reporter pentru Cronica din Ghana în Africa de Vest și editor la Columbia Reports din America de Sud. tim@sociable.co
Sursa traducerii (ro.): saccsiv

Comentariul traducatorului:
Dintr-o anumită perspectivă, prin scop se înțelege putere. Fiecare entitate/persoană care își stabilește un scop o face pentru a căpăta o poziție mai favorabilă decât cea anterioară – adică o poziție mai puternică – în raport cu un scop general stabilit, deseori scopul general fiind unul ideal, în sensul că nu există o limită ci doar o perpetuă ridicare a ștachetei imediat ce scopul anterior a fost atins. O firmă vrea mereu mai mulți bani, un sportiv vrea performanțe tot mai bune, un călător vrea să ajungă din punctul A in punctul B și apoi mai departe, un creștin se roagă și postește pentru a fi și mai aproape de Hristos, etc. Am pus între exemplele noastre și unul de natură religioasă pentru a sublinia că principiul este universal valabil – vrei să obții ceva, trebuie să oferi ceva în schimb, chiar și în relația cu Dumnezeu:
„Căci şi când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce.” – II Tesaloniceni, 1:10
Toate entitățile/persoanele consumă resurse în timpul procesului de atingere a scopurilor pe care și le-au propus.
Pentru orice companie sau om de afaceri, scopul sunt banii iar oamenii sunt o „resursă” folosită pentru atingerea acestuia – nu degeaba departamentul „Personal” s-a rebotezat și la noi în „Resurse Umane”, ca aproape peste tot în capitalism. Cinismul ascuns în acest detaliu nu mai mișcă pe nimeni, a devenit normal.
Pentru un guvern – cel puțin în teorie – lucrurile stau invers. Banii sunt resursa, scopul fiind oamenii, adică îmbunătățirea vieții acestora. Cum se prezintă lucrurile în realitate e o altă poveste, diferită de la un guvern la altul al aceleiași țări dar și de la o țară la alta, având însă toate un numitor comun: cam pe nicăieri, omul nu mai este chiar atât de important.
Dacă în trecut statul (împărat, rege, domnitor, senat, sfat boieresc, parlament, etc) controla și banii și oamenii, cu timpul acesta a pierdut controlul banilor și, ca o consecință, încet-încet și pe cel al oamenilor. În prezent toate statele se luptă, aparent, pe două fronturi: pe de-o parte, să facă rost de bani de la cei cărora le-au cedat controlul asupra propriei monezi și, pe de altă parte, să convingă sau să forțeze oamenii să respecte legile care, de multe ori, sunt tot în favoarea celor care dețin banii.
Pandemia cibernetică despre care se vorbește nu va fi decât pretextul pentru toate măsurile digitale care se vor lua ulterior. Ceea ce vedem la Formul Economic Mondial prin promovarea identității digitale este preludiul pentru preluarea completă a controlului oamenilor de către cei care dețin actualmente banii. Statele au foarte mari șanse să devină, prin definiție, goale de orice conținut și, în mod firesc, inutile. Următoarea etapă ar fi dispariția lor și înlocuirea cu o structură nouă, globală, pe model corporatist. În noua structură, atât banii cât și oamenii nu vor mai avea statut de scop ci doar de „resurse” ale aceluiași stăpân.
Care stăpân? Și, în noua situație, pentru ce scop?
Aparent, la prima întrebare n-ar trebui să ne facem prea multe probleme. Până la urmă, care este problema? Nici stăpânii actuali nu erau vreo lumină, viața e tot mai grea, ce mai contează cum îi cheamă pe cei care vin în locul lor? Lehamitea manifestată prin indiferență de majoritatea dintre noi e evidentă, cel mai bun exemplu fiind prezențele foarte slabe, pe bună dreptate, la vot. Dacă mâine ar fi ales președinte un cactus, marea majoritate a oamenilor și-ar vedea în continuare de treabă… Și nu e numai la noi:
Falia dintre cetateni si politicieni s-a transformat in prapastie. Doar 34% prezenta la vot in Franta
Cu toate acestea, este important să înțelegem cine ne va fi stăpân dar pentru asta trebuie să lămurim care este scopul forumului. Iar despre asta, există materiale nenumărate:
ID2020 și partenerii săi lansează un program pentru emiterea unui ID digital despre vaccinări
(Video) Klaus Schwab: Pana in 2026 oamenii vor primi in corp un cip pentru a fuziona cu lumea digitală, avand ca partener inteligenta artificiala
Opinie: Mă tem că noul „portofel de identitate digitală” al UE, demn de o societate distopică, va fi folosit pentru a controla și urmări oamenii așa cum se face în China
Video: Patriarhul rus Kirill avertizează despre creșterea controlului digital total
Și, după cum remarcăm din articol, pe la Forumul Economic Mondial se tot fac legături între pandemia digitală și cea medicală. Și chiar așa, de ce n-ar face-o?
Au prezis Bill Gates si Formul Economic Mondial pandemia de coronavirus? Se va produce o oprire totală a internetului pentru a controla informațiile?
Parlamentul Germaniei a ratificat „Agenda ID2020” (identitate digitala totala pe motiv de vaccinare) a Alianței Globale pentru Vaccinuri și Imunizare GAVI / Elvetia face referendum pe 7 martie 2021
Vigilant Citizen despre ID 2020 (identitate digitala folosind vaccinarea, urias proiect sustinut de ONU, Rockefeller Foundation si Microsoft), coronavirus, Bill Gates si Event 201
Alianta IDENTITATE DIGITALA 2020
PLANUL ROCKEFELLER da deja rezultate: Pasul 1) numarul urias de testari si tehnicile armate de depistare a contactilor au dus la descoperirea unui numar mare de asimptomatici / URMEAZA: Pasul 2) control total al populației prin sisteme de urmărire și identificare digitale. Pasul 3) toate vor fi centralizate într-o colosala platformă digitală / CARE VA FI pasul 4?
Bun, dar care este scopul? Indiciile ni le dau tot ei, cei care ni le pregătesc. De fapt, nu prea mai vorbim de indicii, ci de recunoaștere pe față deja a planurilor:
Clip oficial al World Economic Forum despre Marea Resetare
Șeful ONU ne arată ce se ascunde în spatele COVID-19: „Guvernarea Mondială”
„Ce este Marea Resetare?”: Un videoclip flagrant marca Forumul Economic Mondial
DAVOS: smartphone-urile viitorului vor fi implantate în cap
Cu alte cuvinte, omul va deveni un fel de cyborg. Și, ca să ne fie mai clar de ce, omniprezentul Schwab ne explică:
Transumanismul este parte integrantă din The Great Reset. Klaus Schwab (fondatorul și președintele Forumul Economic Mondial): Marea Resetare “va duce la fuziunea identităţii noastre psihice, digitale şi biologice”, adica microcipuri implantabile ce pot citi gândurile
De aici până la o „fuziune” și mai mare între oameni și tot felul de… entități nu mai e nicio distanță. „Fuziunea” identităților prefigurează o conștiință globală artificială, o minte universală, un monstru care va controla totul și va transforma lumea într-un stup gigant în care toate albinele vor lucra teleghidate pentru regină. Rugăciunea omului către Dumnezeu va fi imposibilă pentru că omul nu va mai fi el însuși, va fi „fuzionat” cu alții. Omul se va rupe complet de Creatorul său.
În orice luptă cu un inamic mai puternic decât tine, trebuie mai întâi să-l hărțuieși și să-l obosești din umbră, urmând să ieși din ascunzătoare numai când este suficient de obosit iar tu ești pregătit să dai lovitura finală. Vorbeam la început de lehamite și indiferență… E semnul oboselii vecină cu resemnarea. Adică exact ce trebuie. Faptul că deja ni se spune pe direct care este planul ar trebui să ne arate cât de anesteziați suntem și că lovitura finală e și ea aproape. Pentru că, din punctul lor de vedere, „inamicul” suntem noi, oamenii, adică ființele create de Dumnezeu după chipul și asemănarea Lui. Și trebuie să nu-i mai semănăm. Și să nu ne mai închinăm Lui. Și să fim obosiți, resemnați, anesteziați, gata să primim lovitura finală fără să ne opunem:
DOCTRINA ANTIHRISTULUI: Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, luati documentele cu cip si participati activ la edificarea Noii Ordini Mondiale.
Sfantul Efrem Sirul despre cum se va arata ANTIHRIST: smerit, linistit, urand cele nedrepte, spre iudei intorcandu-se, bun, iubitor de saraci, peste masura de frumos, cu buna asezare, lin catre toti, cinstind in mod special pe evrei
La inceput, va fi extrem de greu sa nu-l indragesti pe ANTIHRIST. Profetia Sfantului Mucenic Ipolit, papa al Romei
Sfantul IOAN DAMASCHIN: Trebuie sa vina ANTIHRIST
Paradoxal, probabil că unii dintre ei cred ca ne fac bine! Fiind cu toții ființele lui Dumnezeu, avem în noi sădită dorința de a face bine, nu rău. Deși istoria ne vorbește depre oameni care au făcut rău din pură plăcere, din sadism sau nebunie, majoritatea celorlalți au avut convingerea fie că fac bine, fie că fac conștient un rău „mai mic” dar pentru un bine „mai mare”. Fructul cunoașterii, care l-a facut pe om sclavul lumii senzoriale și al înșelării, e responsabil pentru astea, mintea omului neputând pătrunde prin logică adâncul tainelor lui Dumnezeu și nici al consecințelor faptelor noastre. Aici rezidă și motivația sacrificiului creștinului, fiind de preferat să te sacrifici pe tine pentru credință sau pentru bine, decât să sacrifici pe altul, comițând un păcat. Tot aici stă și rădăcina poruncii de a nu judeca pe altul, pentru că nu poți știi motivațiile și nici consecințele faptelor lui și pe care Dumnezeu le-a îngăduit, uneori El îndreptând păcatele noastre în moduri pe care nu am avea cum să le bănuim. Marele David a păcătuit ucigându-l pe Urie pentru frumoasa Batșeba dar din acest păcat a ieșit Solomon, cel mai înțelept dintre regii antichității. Pentru că David îl iubea pe Dumnezeu din toată inima, Dumnezeu a pus Mâna Sa și peste rodul păcatului lui David și, conform Sf. Evanghelii după Matei, paisprezece generații mai târziu din seminția lui David se va naște Iosif, logodnicul Preasfântei Născătoare de Hristos! Ce dovadă mai frumoasă poate fi cum Dumnezeu îndreaptă lucrurile dacă și omul o merită?
Iluziile satanei l-au făcut pe om să creadă că dracul nu există și, prin extensie logică, că nu există nici Dumnezeu. Foarte mulți dintre cei „credincioși” se raportează la divinitate mai mult din superstiție decât din credință. De la superstiție la ateism mai e o zvârlitură de băț. Se gândesc Klaus Schwab și restul celor de la WEF la Dumnezeu când fac toate acestea? Nu prea pare, greu de crezut că mai au vreun strop de credință. Știu oare Klaus Schwab și toți ceilalți care ne pregătesc „fuziunea” că fac rău? Este posibil. Cred ei că ne fac bine? Este la fel de posibil. Mai contează? Dumnezeu ne știe tuturor și faptele și gândurile bune sau rele.
Articolul de mai sus nu e menit să ne arate cine e vinovat. Să nu uităm ce a spus Mântuitorul nostru când primea piroanele în mâini:
Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga.
Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi.
(Sf. Evanghelie după Luca, 23:33,34)
Articolul de mai sus e menit să ne arate unde suntem la două mii de ani după Hristos. Dacă noi urmam Cuvântul, nu ar fi existat vreun Klaus Schwab visând la oameni-cyborg și profețind „fuziuni” îngrozitoare. Dacă Dumnezeu va îngădui să se întâmple ceea ce vor mai marii lumii, indiferent că ei o fac cu bună sau cu rea intenție, va fi pentru că așa va considera El că trebuie. Dacă Apocalipsa se va întâmpla, se va întâmpla pentru că lumea a dat sfinți dar a dat și Hitleri. Tot ce vom putea noi să facem este să ne numărăm printre cei aleși ai Lui sau printre cei mulți care se vor pierde. După cum ne învață Biblia, mărturisirea, rugăciunea și credința puternice au revărsat mila lui Dumnezeu asupra celor care au meritat-o. Este acum vremea mărturisirii, a rugăciunii și a credinței puternice, poate mai mult ca niciodată… Doamne-ajută!