Caută după:

Depopularea prin educație sexuală

“Revoluția permanentă, de Ninel Ganea

Starea democrației (românești) a fost ilustrată perfect de un flashmob pentru introducerea educației sexuale ca materie obligatorie în școli. Peste 65 de ONG-uri au semnat o proclamație care a scos în stradă aproximativ 18 persoane. Numărul ONG-urilor este impresionant, la fel ca și numărul participanților, chiar daca din alte motive, deși nu trebuie să ne lăsăm înșelați de aparențe. Dacă pierdem doar puțin timp și încercăm să vedem cine finanțează aceste asociații revoluționare vedem că de fiecare dată apar aceleași nume: ambasadele anglo-saxone și nelipsitul domn Soros. Aceeași Mărie cu alte pălării; însă aparența diversității și libertății trebuie menținută cu orice preț, prin multiplicarea trâmbițelor. Ministerul Educației nu a putut rezista unei asemenea presiuni venite din partea populației și a anunțat ONG-urile, în calitate de reprezentante ale poporului, că susține introducerea orei obligatorii de educație sexuală în școli. Astfel, devine o chestiune de luni până când copiii vor putea beneficia de piviliegiul promiscuității oficiale.
Argumentele susținătorilor educației sexuale sunt de două tipuri. Primul pune accentul pe o filozofie a drepturilor, iar cel de-al doilea atinge problemele de profilaxie (sarcini nedorite, boli cu transmitere sexuală, etc).
Invocarea drepturilor în cazul de față, “educația sexuală, un drept”, este de-a dreptul caraghioasă, din moment ce școala este obligatorie, iar părinții nu au niciun cuvânt de spus cu privire la ceea ce li se predă copiilor lor. Statul îți ia de la trei sau patru ani copilul de acasă, ți-l vaccinează, apoi îl trece prin ședințe de ideologie sexuală și (corectitudine) politică, după care te învață să reciți cu abnegație și talent că tot ceea ce s-a întâmplat cu tine și copilul tău a fost o exercitare plenară a unui drept ancestral înscris în marea carte a Naturii. E o ilustrare tipică de dublu limbaj orwellian; singura dilemă serioasă rămâne când vom trece definitiv de la modelul Huxley la modelul Noi trecând bineînțeles prin 1984.
Pe de altă parte, educația sexuală în școli sfidează orice istorie relevantă și e o întrebare oarecum retorică de ce și-ar lăsa părinții copii pe mâna unor necunoscuți care să le vorbească de pe la șapte sau opt ani despre meritele masturbării, de pildă.
Însă, pentru susținătorii obligativității materiei, educația sexuală nu este neapărat despre asta, ci despre evitarea unor probleme, despre descoperirea sinelui, despre imagine, etc. Într-o țară ca România, cu statistici apocaliptice în ceea ce privește avortul, sarcinile nedorite sau bolile cu transmitere sexuală, nimic nu s-ar impune mai necesar decât un program masiv de educație sexuală, conform manifestului redactat de ONG-uri.
Totuși beneficiile igienice ale educației sexuale nu reies deloc atât de clar în evidență, precum lasă să se înțealeagă avântul revoluționar al “societății civile”. În fond, e contrar oricărei logici. Dacă vrei ca un copil să evite relatiile sexuale îndoielnice, nu te apuci să-i vorbești de la cinci sau șase ani despre cum trebuie folosit prezervativul, la ce e bună pastila de după sau anticoncepționalele și nici nu-i inunzi imaginația cu materiale sexuale explicite. Însă, potrivit noilor ideologi, doar prin terapii sexuale de grup coordonate după manuale realizate de specialiști și experți, omologate de ministere și asociații de profil, se poate realiza dezideratul unei lumi mai bune din punct de vedere sexual, orice ar însemna asta… deși în practică știm cu toții ce înseamnă.
Jacqueline Kasun a scris o carte excelentă despre “războiul împotriva populației”, dus mai ales prin intermediul propagandei sexuale. Documentată cu numeroase studii empirice, cartea spulberă rând pe rând miturile privind efectele pozitive ale introducerii educației sexuale și relevă fără ocolișuri adevărata miză: distrugerea familiei și reducerea populației. De pildă, programele USAID pentru Costa Rica sau pentru Iran în vremea șahului erau condiționate în mod explicit de introducerea educației sexuale în școli ca o măsură de a stopa creșterea populației. Apoi declarațiile oficialilor responsabili de implementarea terapiilor colective nu lasă loc de îndoieli cu privire la adevăratul scop urmărit. Lester Kirkendall, unul din fondatorii Consiliului pentru Informare și Educare Sexuală, afirma fără ezitări că “educația sexuală este în mod limpede legată de planificare familială și de reducerea populației”. Implicarea masivă a organizației eugeniste Planned Parenthood în programele de educație sexuală e încă un indiciu privind direcția spre care se mișcă lucrurile.
Deloc surprinzător, relevă studiile citate de Kasun, investițiile masive în educație sexuală nu au dat rezultatele dorite, în sensul în care au sporit numărul de sarcini neplanificate și avorturi. În mod firesc, copiii care sunt expuși la propagandă sexuală de la vârste fragede au un comportament sexual iresposabil, cu sau fără protecție, dar mai degrabă fără. Însă rezultatele unor studii pot fi contrazise de alte studii și chiar dacă nu sunt contrazise, ele pot fi luate drept argument pentru investiții mai mari. Logica este următoarea: dacă educația sexuală nu și-a îndeplinit scopul de a reduce numărul avorturilor (să admitem pentru moment că acesta ar fi scopul), înseamă că nu s-a făcut suficientă educație sexuală. Așa că trebuie mai multă propagandă și mai multă îndoctrinare juvenilă.
Unul din exemplele favorite ale susținătorilor educației sexuale îl reprezintă Olanda, o țară unde educația sexuală obligatorie începe pe la vârsta de patru ani, iar stasticile legate de promiscuitate relevă o imagine luminoasă. Însă explicația mecanică “educația sexuală încurajează responsabilitatea”, ignoră predarea obligatorie doar a biologiei sexuale, structura încă tradițională a familiei batave, rolul decisiv al mamelor (foarte multe joburi part-time) în educație și, mai ales, studiile recente, care relevă o incidență din ce în ce mai ridicată a comportamentelor sexuale riscante. Dar dacă bătălia s-ar dar pe argumente, disputa ar fi trebuit de mult tranșată…
O modalitate mai facilă și, în fond, mai adecvată de a privi problema educației sexuale o constituie recursul la istorie. Așa putem observa și cine sunt apostolii emancipării și obiectivele lor. Or, din punctul acesta de vedere, un rol proeminent îi revine marxistului maghiar Georg Lukacs, cel care a deținut funcția de comisar pentru cultură în regimul comunist al lui Bela Kun și care a introdus educația sexuală în școli. Adică, lecții despre dragostea liberă, depășirea prejudecăților, lucruri fine… “Văd în distrugerea revoluționară a societății singura soluție la contradicțiile epocii…O răsturnare de proporții a valorilor nu poate avea loc fără anihilarea vechilor valori și crearea altora noi de către revoluționari”, scria Lukacs, pentru care întrebarea fundamentală era “cine ne va salva de civilizația occidentală?”. După prăbușirea experimentului Kun, Lukacs a căpătat faimă în calitate de ideolog al Școlii de la Frankfurt, iar de aici moștenirea culturală i-a fost transferată în SUA de unde se întoarce astăzi triumfătoare în Europa de Est.
Lukacs nu a fost singurul comunist implicat în revoluția sexuală. Alexandra Kollontai, de exemplu, a făcut tot posibilul să inaugureze în URSS primul paradis erotic, dar rezultatele au fost atât de proaste încât l-au determinat pe Lenin să se dispenseze de serviciile feminismului roșu. În fine, conjucția sexului cu politica nu este vreo găselniță, ci o strategie revoluționară clasică, ilustrată din plin în scrierile lui Rousseau, ale divinului marchiz, Shelley sau Godwin, pentru a aminti doar câțiva. Diferența funamentală față de trecut constă în aceea că atunci lunaticii de tipul acesta, indivizi cu probleme și biografii pestriție erau marginalizați, în timp ce astăzi, ideile lor sunt celebrate și au devenit politică de stat. Revoluția nu s-a oprit nici in 1789, nici în 1917 și nici în 1968, iar experimentul continuă bine-merci sub falanga cool a ong-urilor.
Pentru părinți urmează vremuri din ce în ce mai grele, dar încă există soluții accesibile. Educația acasă poate fi realizată legal, mai există câteva școli confesionale, nu e totul pierdut. Însă problema fundamentală rămâne confortul personal și idealurile ultra materialiste care fac teribil de ușoară munca revoluționarilor sexului.”

Arsul în bulanul european…

Arsul în bulan, lăchitul din pârnaie, devine domn mare?

Trezește-te, Romania! 🔴PREZENTUL FĂRĂ PERDEA / Marius Oprea
🔴Homosexualii rup Europa în două
🔴Se pare că lumea nu mai are probleme. Că pandemia e o amintire şi că nicio criză economică nu-i mai urmează. Că o ducem bine şi sîntem fericiţi, toate problemele noastre au dispărut.

🔴Numai aşa pot înţelege preocuparea unor state (ori, cel puţin ale politicenilor care se află în fruntea lor) pentru apărarea drepturilor unei minorităţi sexuale, de parcă drepturile unor întregi majorităţi ar fi respectate întrutotul.

Mă refer, aici, cel puţin la ”dreptul” de a deveni o groapă de gunoi a Europei, în care se exportă la propriu gunoi, fără să existe oprelişti la graniţele ţărilor Uniunii Europene, de unde acestea pleacă spre est (spre România, de pildă).

🔴Sau la faptul că aceleaşi ţări din Occidentul Europei n-au avut şi nu au nicio jenă să trimită în fostele ţări comuniste pe care le-au primit în UE produse de calitate inferioară, dar cu aceeaşi etichetă ”ca-n vest”.

🔴Şi la multe altele. Care dintre români, bulgari, slovaci etc., poate spune, cu mîna pe inimă, că nu se simte în Europa occidentală tratat drept un european ”second class”, de la intrarea sa prin punctul de frontieră?
Noua revoluţie franceză a homosexualilor
🔴Preşedintele Emmanuel Macron a anunţat vineri că începe o nouă revoluţie, sub forma unei ”bătălii culturale”, cu anumite ţări din estul Europei (a menţionat Ungaria şi Polonia), unde s-au votat legi anti-LGBT: „Trebuie să încercăm să aflăm cum o ţară poate ajunge la această situaţie. Trebuie să purtăm o bătălie culturală, o bătălie a civilizaţiilor”, a declarat Macron. Era la finalul unei întîlniri aprinse a liderilor UE, în care s-a dezbătut o lege recent adoptată în Ungaria, care interzice promovarea homosexualităţii în rîndul minorilor.
🔴Ungaria a adoptat în 22 iunie o prevedere legislativă care enunţă că ”pornografia şi conţinutul care reprezintă sexualitate sau promovează o abatere de la identitatea de gen, schimbarea sexului şi homosexualitatea, nu trebuie să fie accesibile celor cu vârsta sub 18 ani”, pentru a proteja ”drepturile copiilor”. 🔴Majoritatea din parlamentul ungar a adoptat propunerea guvernului Orban, inclusiv o parte a opoziţiei, ceea ce a ”provocat îngrijorarea apărătorilor drepturilor omului”, spun marile agenţii de presă. 🔴Ciudat este că în rîndul acestor apărători nu există niciunul care să apere şi dreptul la puritate al copiilor.

🔴Ca urmare a legii, se va interzice, de pildă, difuzarea în Ungaria a unei reclame la Coca Cola, în care se prezintă un cuplu de bărbaţi, ceea ce a şi declanşat un boicot al produsului, în 2019.
🔴Macron nu înţelege, cum nu înţeleg sau se prefac că nu înţeleg şi ceilalţi lideri vest-europeni, că diferenţa înte ţări puternic secularizate ca ale Occidentului, în special Franţa de la 1789 încoace şi ţările în care Biserica joacă încă un rol determinant în societate nu poate fi astupată prin reglementări de la Bruxelles. Moravurile, mentalităţle şi obiceiurile unui popor nu se schimbă prin directive.
🔴Ca răspuns al discuţiilor aprinse la summit-ul liderilor UE, provocat de legea adoptată în Ungaria, premierul Viktor Orban a declarat că ”sînt un luptător pentru drepturile omului. Am fost un luptător pentru libertate în regimul comunist. Homosexualitatea era pedepsită şi am luptat pentru libertatea şi drepturile lor. Aşa încît, eu apăr drepturile homosexualilor, însă această lege nu este despre asta. Este despre dreptul copiilor şi al părinţilor”.
🔴Cred că aşa stau, de fapt, lucrurile.

🔴Copiii nu au discernămînt şi nu pot opta în cunoştinţă de cauză. Intoxicarea lor cu ”educaţie sexuală”, inclusiv pro-LGBT, cum se preconizează şi în România, poate cea mai docilă ţară faţă de tot ceea ce vine de la Bruxelles, poate avea consecinţe nocive pe termen mediu şi lung.

🔴Aici nu este vorba de ”persecutarea” unei minorităţi, ci de protejarea unei majorităţi.
”Omul de Davos” şi ”omul creştin”
🔴Europa s-a împărţit în aceste zile în două. Nu este vorba de o graniţă a civilizaţiilor, precum cea trasată de Samuel Huntington, între civilizaţia creştină şi cea musulmană. Politica de susţinere a imigrării musulmanilor în Europa a estompat această frontieră. Dar Huntingon se mai referea în scrierile sale la ceva: el a patentat şi eticheta ”omul de Davos”, referindu-se la elitele globaliste, care ”au nevoie de cît mai puţină loialitate naţională, privesc graniţele naţionale ca fiind obstacole care din fericire dispar şi văd guvernele naţionale ca reziduuri din trecut, a căror singură funcţie utilă este de a facilita operaţiunile globale ale elitei”.

🔴”Omul de Davos” se referă la promotorii Forumului Economic Mondial de la Davos, din Elveţia, cel mai activ actor economic al globalizării.
🔴Acum, lupta nu mai este însă cu suveranităţle naţionale, ci s-a declanşat pe frontul dintre statele secularizate şi state în care tradiţia creştină, ca fundament al civilizaţiei europene, se păstrează încă. Iar tema o constituie relaţiile dintre aceleaşi sexe: şi nu e vorba de interzicerea lor, ci de împiedicarea promovării lor în rîndul copiilor, care în fond sînt lipsiţi de apărarea pe care o oferă discernămîntul, în faţa propagandei LGBT.
🔴Dintre cei 27 de lideri ai statelor UE, numai 17 au semnat o scrisoare comună, adresată şefilor instituţiilor europene şi secretarului general al ONU, Antonio Guterres (invitat la summitul european), în care insistă asupra necesităţii respectării ”valorilor europene”, dar nu se referă la cele creştine de odinioară, ci la drepturile persoanelor LGBT.

🔴Imediat înaintea summitului în care a fost ”pus la zid” Viktor Orban, premierul olandez Mark Rutte a cerut Ungariei să respecte drepturile homosexualilor, sau să iasă din UE. 🔴Ştiind foarte bine că n-o poate da afară. 🔴🔴🔴Dintre ţările foste comuniste, au semnat scrisoarea numai Estonia şi Letonia, iar Polonia şi Slovenia l-au susţinut explicit pe premierul ungar. Falia s-a creat. 🔴Postul de televiziune Euronews observa că e vizibilă diviziunea clară Est-Vest, pe tema LGBT şi a promovării sale ofensive.
🔴Ceea ce a făcut Ungaria, interzicînd propaganda pro-LGBT în rîndul minorilor pare, pentru noi, cetăţeni ai estului european, o decizie logică şi morală.

🔴Dar care e de neînţeles pentru Occident.

🔴”Falia” lui Huntington a apărut unde nimeni nu se aştepta: în interiorul Europei, între partea sa atee şi secularizată şi partea ei ataşată valorilor creştine. Care, nu se ştie de ce, sînt trecute acum cu vederea, faţă de situaţia din momentul clădirii Europei naţiunilor, aşa cum o vedea în urmă cu peste şase decenii creştin-democratul Konrad Adenauer.
🔴Europa îşi uită, în goana de a se alinia noii ideologii a ”corectitudinii politice” propriile ei valori fondatoare. Se pare că acestea mai sînt păstrate numai în statele noi ale Uniunii, state care au cunoscut forţa destructivă moral a propagandei marxist-ateiste.
🔴Macron spunea după summit că ”trebuie să facem o analiză a ceea ce s-a întîmplat în unele societăţi post-comuniste, care acum arată valori ce nu sunt ale noastre”. Aceste valori care nu sînt cele ale lui Macron şi ale celorlalţi lideri vest-europeni sînt de fapt valorile creştine, cele care ne-au ajutat să supravieţuim pe noi, cei din estul fost comunist. Pe cînd marxismul continua şi continuă să fie încă o adevărată religie, pentru mulţi dintre intelectualii, formatorii de opinie şi politicienii occidentali.
Cele două Europe
🔴Trăim în două Europe. Abia acum vede Macron ceea ce noi ştiam că există demult: o diviziune Est-Vest, care priveşte doar problema homosexualităţii, crede el.

🔴De fapt, această falie e mult mai diversificată şi mai adîncă. Porneşte de la suveranism, stat naţional, valori creştine. 🔴Homosexualitatea este apendicele cel mai vizibil al diferenţei. Macron se întreabă: ”ce credibilitate vom mai avea, dacă acceptăm ca aceste valori să fie subminate în interiorul nostru? Cum le vom mai putea spune atunci albanezilor, sîrbilor, să facă un efort pentru statul de drept, pentru a intra în UE?”
🔴Uniunea Europeană îşi contrazice însă, prin asemenea retorici, propria ideologie fondatoare: acceptarea diversităţii. O diversitate care poate însemna şi să nu fii de acord cu promovarea homosexualităţii în rîndul minorilor. Şi îşi contrazice şi dreptul fundamental al subsidiarităţii, prin care statele europene îşi pot făuri propriile politici naţionale.
🔴Întrebările retorice şi temerile occidentalior faţă de ”conservatorismul” categorisit drept ”iliberal” al estului şi centrului european îmi aduc aminte de şocul pe care l-am trăit eu, dar şi alţii, imediat după Revoluţie, cînd am luat contact direct cu o altă lume. Un contact mediat de ţigările Bastos sau pantofii italieneşti din piele întoarsă cu talpă de plastic ”Gregorio Rizo”, care se bucurau de o pompoasă reclamă la Televiziunea Română devenită brusc Liberă. Era pentru mine o lume străină cu totul, de cozile care se formau cu o lună în urmă, în noiembrie sau decembrie 1989, pentru diferitele produse, de la salam de vară la hîrtie igienică, de la apă minerală la vodcă poloneză.
🔴Acelaşi şoc cu cel faţă de lumea occidentală, acum faţă de propaganda LGBT, dacă ne întoarcem la rădăcinile istorice ale unui impact similar, l-au resimţit părinţii celor trimişi la studii acum două veacuri din Principatele Române, cînd şi-au văzut odraslele întoarse acasă, îmbrăcate în straie nemţeşti, adică pantaloni în loc de şalvari şi haină în loc de caftan.

🔴Noua modă ”franţuzească” a fost multă vreme obiect de batjocură şi alegerea nu s¬a produs atît de uşor ca în zilele noastre. Alecu Russo, într¬o superbă povestire intitulată ”Iaşii la 1830”, descrie pe larg acest impact. Dar n-a durat mult şi ”Bonjurişti” sau nu, acea generaţie de tineri au avut puterea să schimbe lumea, pentru că lumea nu se schimbă întotdeauna prin puterea armelor. Au făcut¬-o chiar şi numai îmbrăcîndu¬-se altfel decît vechii stăpîni de la Stambul, pe care i-au imitat o bună bucată de vreme părinţii, bunicii şi străbunicii lor. 🔴Straiele lor au provocat acelaşi şoc pe care îl provoacă acum promovarea homosexualităţii în societăţi ataşate de valorile creştine.
🔴Stă şi în puterea comunităţii LGBT să fie acceptată ca parte a normalităţii, dar asta nu se poate realiza prin ordin, şi nu dintr-o dată. E ceea ce Macron şi ceilalţi lideri din vestul Europei se fac, de fapt, că nu înţeleg. Istoria şi civilizaţia nu se schimbă prin directive.

🔴În faţa credinţei creştine, care condamnă sodomia, Bruxelles-ul nu poate avea de ales decît să dea o nouă directivă, spre a se dărîma bisericile.

🔴Dar asta ar însemna, într-adevăr, începutul ruperii Europei. Războiul n-a început încă, doar s-au conturat taberele. 🔴Politicienii noştri, care ezită în alegere, nu vor avea încotro şi vor trebui să admită că românii, în marea lor majoritate, mai cred în Dumnezeu.