Doru's Blog
Caută după:

Patriile libertății?

NU POT FI PATRII ALE LIBERTĂȚII
o Americă și un Occident spălate pe creier

”M-am născut în primăvara lui 1939. Aveam aproape cinci luni când Germania a invadat Polonia, pe 1 septembrie 1939. Guvernele britanic și francez au reacționat declarând război Germaniei, iar astfel a început al Doilea Razboi Mondial. (…)

Războiul nu a lovit Statele Unite. I-a făcut bine Americii. Războiul a scos SUA dintr-o depresiune economică de un deceniu și a transformat SUA în puterea care deținea valuta de rezervă a lumii.

Pe fronturile din Germania și Japonia au murit 416.000 de militari americani, aproape la fel de mulți cât victimele Marii Britanii, o țară cu o populație mult mai mică. Iugoslavia, o țară și mai mică, a înregistrat un număr mai mare de victime, 446.000. Germania a pierdut 4.300.000 de militari și peste jumătate de milion de civili, ca urmare a bombardamentelor aliate asupra zonelor rezidențiale. Înfrângerea Germaniei a fost posibilă datorită URSS, care a pierdut 10.000.000 de militari, în timp ce numărul total al victimelor a fost de până la 26 de milioane.

Am crescut în vremuri liniștite și prospere. În acele vremuri, oamenii nu trebuiau să fie strălucitori sau să aibă conexiuni la vârf pentru a reuși. Opinia populară era ca acest lucru deosebea America de restul lumii. Americanii trăiau pe un tărâm al oportunităților. Iar lucru acesta era adevărat, nu o închipuire”, scrie Paul Craig Roberts, 82 de ani, fost adjunct al secretarului Trezoreriei SUA în timpul președintelui Ronald Reagan.

”În Atlanta, copiii de 5 ani puteau să se plimbe singuri sau cu prietenii din vecini în drumul spre școală și înapoi, fără să fie molestați sau răpiți. Băieții se puteau încăiera pe terenul de joacă fără să fie arestați. Părinții și profesorii erau cei care se ocupau de puținele probleme care apăreau. Profesorii erau extraordinari. Nu existau specializări în educație, ca acum. Profesorii aveau specializări în engleza, matematică, chimie, fizică, istorie. Își iubeau materiile și transmiteau asta și elevilor.

Purtarea urâtă, care era rară, ducea la trimiterea unui bilețel acasă, care trebuia să fie semnat de părinți și trebuia adus la școală a doua zi. Să vii cu un asemenea bilet acasă era ultimul lucru pe care ți-l doreai. Nu exista un număr de la protecția copilului unde să suni și să te plângi că ai fost pedepsit pentru obrăzniciile tale.

Ne înțelegeam cu americanii de culoare. Erau parte din familiile albilor din clasa de mijloc. Pe vremea aceea nu existau electrocasnice care să-ți facă treaba. Hainele erau spălate manual și uscate pe frânghie. Mâncarea se pregătea de la zero, cu produse nechimice. Dacă mama era plecată, șefa era Carrie, o negresă, nu noi, ”albii privilegiați”. Carrie stătea cu noi la masă și dacă avea probleme financiare pe care nu le putea gestiona, părinții își mobilizau puținele resurse pentru a o ajuta.

Am crescut în Atlanta fără să-mi fie frica de negri. Acum lucrurile nu mai stau așa în Atlanta. Mulți locuitori pleacă din oraș.

Nu s-au deteriorat doar relațiile dintre rase. Totul s-a stricat. America de azi nu mai are nicio legătură cu America în care am crescut. Desigur, replica la modă astăzi este că am crescut în perioada „privilegiului albilor”. De fapt, am crescut într-o comunitate în care oamenii aveau alte roluri și erau judecați după performanțe. Performanța implica și comportamentul moral. Daca aveai moralitate, aveai o slujbă bună și te țineai de cuvânt, erai respectat. Punct.

Acum, dacă nu ești vreun „progresist” care să se lege de genul pronumelor și dacă nu crezi că albii din clasa muncitoare sunt „rasiști sistemici”, ești anulat, ești ostracizat. Albii sunt demonizați de alți albi, iar celui demonizat nu i se permite să se apere. Orice „persoană de culoare” poate să-și distrugă șeful, colegul de la serviciu, profesorul de la facultate sau decanul, spunând că s-a simțit „insultat”.

În America de azi mai sunt foarte puțini oameni liberi. Mai sunt liberi doar cei care nu sunt dependenți de presă și de angajator. Până și acești puțini americani liberi sunt în pericol, câtă vreme exprimarea nemulțumirilor a ajuns să fie catalogată de administrația Biden drept „terorism intern”.

Presa vorbește pe o singură voce, iar aceasta este vocea denunțării celor care pun sub semnul întrebării linia discursivă dominantă. În America, presa apără greșelile și lăcomia birocraților din sănătate aliați cu Big Pharma, iar presa apără discursul sistemului de criticile venite din parte oamenilor de știință, cărora nu li se acordă tribună. Prin urmare, publicul este informat doar de vocile propagandei care susține interesele materiale și creșterea autorității guvernului asupra cetățenilor.

Consecințele sunt dezastruoase. Pandemia a adus o mulțime de restricții care au distrus afaceri și oameni. În politica externă au fost create antagonisme care pot duce la războaie dezastruoase cu Iranul, China și Rusia. Inițiativa administrației Biden de a-i defini pe susținătorii lui Donald Trump drept teroriști interni poate duce la război civil.

Ce mi se pare cel mai descurajant în America este că, după toate minciunile – asasinarea președintelui Kennedy, asasinarea lui Robert Kennedy, asasinarea lui Martin Luther King, asasinarea liderilor străini care au refuzat să accepte politica SUA, războiul din Vietnam, 11 septembrie, armele de distrugere în masa ale lui Saddam Hussein, armele chimice ale lui Assad, rachetele iraniene, invazia rusă în Ucraina, alegerile din 2020, asaltul asupra Capitoliului și restul -, americanii continuă să se uite la CNN, să asculte National Public Radio, să citească The New York Times și The Washington Post, continuând astfel să se adapteze la elitele conducătoare prin acceptarea spălării creierului. Un popor atât de impasibil nu poate supraviețui.

O Americă spălată pe creier și un Occident spălat pe creier nu pot fi patrii ale libertății”.

Paul Craig Roberts, 82 de ani
Fost Secretar-adjunct Trezoreriei SUA (vice-mimistru de Finante)

De lecturat pe îndelete!

Cyber Symposium – ziua 1
11.08.2021
Dan Diaconu

Am avut multe îndoieli legate de eveniment. Îndoieli stârnite în primul rând de media oficială care a reușit să-l blameze pe Mike Lindell în asemenea măsură încât evenimentul pe care l-a organizat să fie pus în umbră de diverse chestii facile. Faptul că, în ciuda atacurilor informatice puternice, evenimentul e transmis live la o calitate excelentă este o veste bună întrucât oricine poate intra în direct și-și poate face o imagine clară asupra discuțiilor.
Primul element pe care l-am remarcat a fost organizarea excelentă.M-aș fi așteptat la un haos organizațional, la întreruperi și bâlbe deoarece e extrem de greu să organizezi o asemenea manifestare. Ei bine, nu-i deloc așa! Cyber Symposium este organizat impecabil. Am rămas surprins să constat cum evenimentele se derulează coerent, fără întreruperi sau probleme. De asemenea, fiecare discurs e doldora de informații, multe dintre ele dezvăluite în premieră. Să lăsăm însă aceste probleme de-o parte pentru a trece la ceea ce ne interesează cu adevărat.

Ceea ce vedem acum este ceva mai mult decât o simplă întâlnire sau o ocazie de a dezvălui informații explozive. E o declarație de război pe care o parte consistentă a Americii o declară direct și indubitabil Chinei. Toate informațiile care vin de-acolo arată cu degetul către China. Structuri dubioase ale acționariatului unor companii implicate în alegeri dau ca „ultim beneficiar” Partidul Comunist Chinez(PCC). Mai mult, structuri dubioase de finanțare par a-i avea pe chinezi în spate. Sunt informații peste care nu se poate trece indiferent care ne-ar fi poziția.

Însă dezastrul cel mai mare vine dinspre zona tehnologică a alegerilor, asigurată de echipamentul Dominion Voting System, firmă de casă de-a CIA. În ultima perioadă, compania care asigură mașinăriile de vot s-a aflat în centrul mai multor scandaluri, iar pentru a se apăra a trecut la atac. Mai multe procese în care se cer despăgubiri imense au fost deschise împotriva entităților media care au găzduit informații despre problemele echipamentelor de vot. Mai mult, în ciuda tuturor evidențelor descoperite, alegerile din 2020 au fost declarate „cele mai sigure din istoria SUA”. În general când se vine cu asemenea calificări, e clar că ceva e putred în zonă.

Ceea ce e de domeniul evidenței este că fiecare minut al întâlnirii găzduite de Lindell conține demonstrații logice și informații consistente cu privire la fraudarea alegerilor din 2020. Cea mai crâncenă informație este cea legată de legarea la internet a echipamentelor de vot. Cu toate că oficialii DVS au negat capacitatea echipamentelor de a se lega la internet, probele puse la dispoziție de echipa lui Lindell arată contrariul. Mai mult, strict „întâmplător”, au apărut în media electronică parolele de BIOS ale echipamentelor de vot din Mesa. Este un scandal imens deoarece inforamția era secret de stat, întrucât prin intermediul acestor parole un echipament de vot poate fi conectat la internet și apoi accesat de la distanță.

Devine cât se poate de limpede modul în care entități interne ale SUA, interesate direct în destabilizarea statului(Soros), au colaborat cu entități care par a-i avea în spate pe chinezi într-un război a cărui finalitate a fost înscăunarea unei cozi de topor chinezești la Casa Albă. Nu trebuie totuși să uităm că, pe baza multor informații publice, sunt de notorietate afacerile familiei Biden cu China. Iar la câte milioane de dolari i-au intrat acestei familii din „cooperarea” cu China este cât se poate de simplu de înțeles că actualul președinte american e doar o simplă cârpă.

Însă mai există ceva care e ignorat de participanții la „Simpozion”, anume că SUA e falită. Înțeleg pe deplin îngrijorarea participanților, înțeleg relevanța informațiilor, dar nu trebuie neglijat aspectul financiar al problemei: SUA e datoare vândută Chinei. Iată adevăratul motiv pentru care „amestecul în treburile interne ale SUA” e doar o chestiune de „protejare a investițiilor”. Să nu uităm că, totuși, de ani buni, SUA trăiesc pe spatele Chinei. Iar China finanțează cu voioșie lăcomia americană știind că aceasta va conduce, în final, la victoria sa.

America prezentă la Cyber Symposium e segmentul acela de populație care s-a trezit cu disperare în fața unei probleme imense, anume momentul în care conștientizează că chinezii au devenit adevărații proprietari ai Americii. Votul acesta deturnat este și el o dovadă că în SUA treburile încep să țină cont de adevărații proprietari ai statului. Știu că mulți se vor uita cruciș la acest paragraf, dar înainte de mă critica i-aș ruga să țină cont de următoarele elemente:

  • cantitatea de datorie externă americană deținută de China;
  • numărul „investitorilor chinezi” din SUA
  • cantitatea de proprietate imobiliară americană deținută de China sau de cetățeni chinezi.

Dacă veți analiza acești trei indicatori veți înțelege că treburile stau de-a dreptul îngrijorător pentru americani. Pare că țara le-a fost trasă de sub picioare „pas cu pas”. Trump a fost ultimul președinte care a înțeles dezastrul și de aceea eliminarea sa a devenit crucială întrucât începuse să lovească mortal în interesele comerciale ale Chinei. Trump – chiar și cu riscul de a fi penibil, așa cum a fost de multe ori – și-a asumat un război direct cu China, război pe care l-ar fi putut câștiga dacă mai rămânea încă un mandat. Doar că, în spiritul tradiției lor, chinezii au jucat admirabil, eliminându-l de la butoane.

America de la Cyber Symposium este america trezită brusc în fața unei realități jenante. Există oare sorți de izbândă pentru această Americă? Teoretic da, practic nu știu. Ceea ce înțeleg eu este că ceea ce se petrece acolo este ultima zbatere majoră a celor care au înțeles jocul. Dacă vor reuși, va fi război cu China pentru că altă soluție pur și simplu nu există. Dacă nu vor reuși, SUA va aluneca încet și sigur spre comunism.

joi, 12 august 2021
Cyber Symposium – ziua 2
text parțial

Vă spun sincer că nu mi-aș fi imaginat că cineva poate deține atâtea probe câte au fost prezentate ieri. Dacă în prima zi am avut parte mai mult de discuții – extrem de consistente – în cea de-a doua zi a simpozionului evenimentele care s-au succedat au fost o înșiruire de probe.
Personal am rămas surprins de analiza imaginilor echipamentelor DVS utilizate în timpul alegerilor. În primul și-n primul rând m-a surprins amatorismul DVS. Compania a ales să utilizeze echipamente rulând versiuni rudimentare de Windows. Însă, dincolo de faptul că Windows nu e un sistem de operare care să se preteze unui asemenea scop, ceea ce e de-a dreptul devastator pentru DMS sunt scripturile descoperite pe echipamentele ale căror imagini au fost prezentate ieri.

După cum se știe, Windows nu este strălucit în domeniul securității. Ei bine, în imaginea pe care s-au jucat live cei de la simpozion a fost descoperit un script care permitea eliminarea tuturor setărilor de securitate ale Windows-ului. Care poate fi motivul unui asemenea script? De asemenea, log-urile serverului web existent pe server arată clar că în perioada alegerilor respectivul sistem a fost accesat de la distanță. Ca să nu mai vorbim că anumite scripturi de pe server permiteau preluarea fără probleme a controlului mașinii.

Pentru un individ non-tehnic tot ceea ce am spus mai sus par înșiruiri „criptate” de informații. Nu-i așa. Pentru ca un sistem să fie certificat din punct de vedere al securității, absolut niciunul dintre scripturile găsite de cei de la simpozion nu trebuia să se găsească acolo. E simplu! Ar trebui să înțelegeți că oricare dintre sistemele dumneavoastră – multe dintre ele extrem de precare în privința securității informatice – sunt mai sigure decât serverul analizat la simpozion. Iar asta demonstrează fără tăgadă că certificările de securitate ale echipamentelor aparținând Dominion Voting Systems sunt false. Pur și simplu un asemenea sistem nu satisface cerințele minime pentru utilizarea casnică, nicidecum nu poate fi parte a unei infrastructuri esențiale în ceea ce privește democrația unui stat.

Ideea este că numai aceste dovezi arată că întreg sistemul de vot este compromis întrucât toate echipamentele care au avut acele scripturi instalate pe ele sunt, din start, decertificate din punct de vedere al securității informatice. Problema este că echipamentelor, pentru eficiență, li se instalează „imagini” ale sistemelor, adică niște copii identice cu imaginea pe care-au prezentat-o cei de la simpozion. Chestiunea e de-a dreptul devastatoare. Imaginea prezentată a fost transmisă echipei de la simpozion de un whistleblower din DVS. Mai mult, pare că cei de la DVS au început să șteargă evidențele, doar că operațiunea lor a fost, de asemenea, dezvăluită. Cineva tocmai ce-a fost prins cu mâța-n sac.

Sunt în continuare surprins de lipsa de mediatizare a evenimentului care prezintă dovezi epocale ale fraudării statului american. Mai mult, se încearcă prin orice metode distragerea atenției de la eveniment. Dacă în prima zi am avut de-a face cu demisia lui Cuomo, în cea de-a doua zi a apărut filmulețul cu deviantul Hunter Biden spunându-i unei prostituate că i-a fost furat laptopul de către un rus în timp ce el era în sevraj. E clar că cineva este absolut deranjat de evenimentul lui Mike Lindell și, din disperare, se scot la iveală chestii hard menite a distrage atenția.

Nu închei înainte de a vă anunța că tot ieri a avut o intervenție fabuloasă dr. Shiva Ayyadurai. În tipul alocuțiunii sale s-au desfășurat atacuri informatice masive menite a face imposibile transmisiunile de la eveniment. Dr. Shiva a dezvăluit că Twitter a construit un portal prin intermediul căruia se oferă entităților guvernamentale posibilitatea să șteargă direct postările pe care le consideră „deranjante”. Din această cauză, dr. Shiva a deschis un proces de cenzură împotriva Twitter și a statului american. Șmecheria e cât se poate de simplă: în momentul în care o rețea socială este acuzată de cenzură, aceasta se apără bazându-se pe statutul său privat. Ceva de genul: „sunt serverele mele, serviciile puse la dispoziție de mine sub anumite termene și condiții, astfel încât am dreptul să fac orice cu postările tale”. Pe baza acestei apărări rețelele sociale au câștigat toate procesele de cenzură. Ei bine, existența respectivului portal poate face revizuibile absolut toate deciziile instanțelor pe această temă. Motivul e simplu: portlul prin intermediul cărora guvernul poate decide ștergerea unor mesaje spulberă caracterul privat al respectivelor entități, în timp ce oficialii guvernamentali(a se citi statul subteran) se fac vinovați de încălcarea gravă a constituției.

Trump înapoi la Casa Albă?

Cyber Symposium

09 august 2021
Dan Diaconu

V-am povestit câte ceva despre tehnica din spatele furtului alegerilor americane. Ei bine aceea a fost o introducere pentru a putea înțelege ceea ce urmează să se desfășoare în zilele următoare. Chestiunea în cauză este extrem de importantă întrucât se poate transforma ori într-o dezvăluire epocală, ori într-un bluf teribil menit a-i discredita pe cei care susțin că alegerile americane au fost furate.

În luna iunie a anului curent, furtul alegerilor americane din 2020 a revenit în prim plan. Un antreprenor din Minnesota, Mike Lindell, a dat în judecată Dominion Voting System întrucât, susține el, echipamentele DVS ar fi permis transmiterea datelor scrutinului electoral prin internet, lucru ilegal care demonstrează nu doar că legea nu a fost respectată, ci și că mii de mașini de vot au fost compromise prin preluarea controlului asupra lor de către entități străine. O asemenea demonstrație ar avea un efect devastator asupra întregii clase politice americane. Și nu doar aici ar fi problema, întrucât „explozia unei asemenea bombe nucleare” ar afecta iremediabil statul subteran american, cel care teoretic „asigură corectitudinea” sistemului electoral. Un câștig de cauză al lui Lindell nu doar că ar distruge DVS – firma de casă a CIA – dar ar distruge absolut tot ceea ce înseamnă sistem de securitate al SUA.

În sprijinul afirmațiilor sale, Mike Lindell aduce o probă, care, dacă se dovedește adevărată, devine o piatră de mormânt pentru întreg statul subteran american. Pe scurt Lindell susține că deține capturi de pachete de date(pcaps) care-ar fi fost înregistrate de persoane necunoscute. Șmecheria e cât se poate de simplă: dacă Lindell într-adevăr deține aceste pachete de date, e „game over” pentru întreg sistemul de securitate al SUA deoarece devine clar că nu a fost respectată legea. Personal nu m-ar mira absolut deloc întrucât de-a lungul vremii am văzut bine cum prostoanii își fac de cap fără să se gândească la consecințe. Conform legii, pachetele respective de date nu pot tranzita sisteme publice. Rețeaua prin care sunt transmise trebuie să fie una privată, astfel încât nimic din afară să nu interfereze cu respectivul proces. Lindell însă susține că are absolut toate pachetele de date aparținând alegerilor din 2020, ceea ce ar însemna o cantitate care se apropie de 40 TB!

În mod cât se poate de cunoscut, media „corectă politic” l-a atacat pe Lindell încercând bagatelizarea probelor. Pentru a contrazice detractorii, Mike Lindell a anunțat că organizează un „Cyber Symposium” unde specialiștii de top ai lumii IT să poată verifica veridicitatea datelor pe care le deține. Mai mult, pentru a ridica miza, a promis un premiu în valoare de 5 milioane de dolari celui care va putea proba că datele pe care le pune la dispoziție sunt false. Așadar, mănușa a fost aruncată.

Cyber Symposium va începe mâine și se va desfășura până joi. Este permis accesul doar pe bază de invitație reprezentanților mass mediei, experților în securitate informatică și politicienilor. De remarcat e faptul că publicitatea respectivului eveniment rulează pe toate toate posturile TV importante, mai puțin pe unul: Fox News, fieful conservatorilor americani. Postul TV, în mod inexplicabil, a refuzat campania publicitară a lui Lindell. De asemenea, Donald Trump nu are absolut nicio „atingere” cu evenimentul care începe mâine și care, dacă aserțiunile lui Lindell se dovedesc adevărate, îl poate reînscăuna președinte al SUA, cu puteri infinit mai mari față de fostul său mandat.

Vestea bună pe care v-o dau este aceea că am un om care participă la Cyber Symposion, astfel încât,în măsura în care sunt informații explozive proaspete, veți fi printre primii care le veți afla. Rămâne să vedem ce se va alege din toată această tevatură.