Caută după:

Mr. Global

By Andi-Mihai Anton

Tristul globalist și merele de aur

Globalismul era cireașa coaptă de pe tortul unei economii care dădea impresia că funcționează. Trebuie să fii foate, foarte prost să crezi că poți face exerciții de globalizare cu săraci. Se știe că oamenii sunt dispuși să se dea sclavi dacă le e teamă să nu piardă ce au, nu dacă nu mai au ce pierde. O sută și ceva de ani s-au muncit să clădească o lume menită să țină-n plasă destinele oamenilor și la final au făcut totul praf.

În urmă cu doi ani, încrederea în globalism era uriașă, practic reușiseră să spulbere din mintea oamenilor orice altă variantă. Acum, situația e groasă tare pentru triștii globaliști: vreo 50% dintre cetățeni vor să-i vadă cu mațele scoase (la propriu), vreo 30% n-ar avea nimic împotrivă să-i știe la pușcărie pe viață, iar restul de 20% care încă dorm pe ei, au început să-și dea seama că mestecă minciuni făcute în fabrică. Pe un teren în care 30% dintre oameni suflă și în iaurt, iar 50% îți dau cu el direct în cap, cineva cu un umor negru de neam prost a la Peter Jackson, le sugerează să încerce să controleze și mai tare situația. Să vezi eficiență!

Încă de la începuturile plandemiei am zis că „arhitecții” sunt niște moși absolvenți de Harward și Yale, foști copii de bani gata care credeau în tinerețe în fantome și se costumau în vampiri pe la petreceri, care au avut slugi acasă și care au impresia că toți oamenii pot fi cumpărați. În spatele lor, însă, se află entități periculoase care urăsc oamenii (îndeosebi copiii) și care acum sunt disperate să găsească o portiță de scăpare. Această portiță speră ei să fie Noua Ordine Digitală, numai că proști cum sunt, au uitat că în ultimii doi ani nu s-au ocupat deloc de economie, mizând precum un jucător nepriceput de poker doar pe cărțile din mână, fără să țină cont de experiența celorlalți jucători. Și acum, cineva trebuie să plătească!

Cu săracii nu faci globalizare, săracii o să fie preocupați să caute vinovați pentru situația în care se află, iar în ultimii doi ani, cu atâtea echipe care și-au antrenat arătătorul, să vedeți ce bâlci se va porni. Planul lor a dat greș încă de la început: au estimat că va fi un număr mult mai mare de morți, dar știți cum e, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Moșii obosiți, care în general își fac nevoile în fața casei tale și au impresia că prin asta devin stăpâni pe proprietatea ta, au aflat abia acum că dacă Microsoft scrie „poison” pe flacoane și desenează pe ele un cap de mort, nu înseamnă neapărat că zeama va face ce scrie pe etichetă. Și când au văzut ei că producția de morți la hectar nu e cea dorită, au pompat bani în medici care să omoare, în televiziuni care să întrețină isteria și în avioane care să dea cu otravă din cer. Ei sperau că vor muri măcar un miliard de oameni în primul an, și-apoi toți ceilalți, îngroziți de situație, se vor repezi la injecție precum slugile lor la salariu. Și n-a ieșit cum au plănuit!

Trist, foarte trist, iar acum a sunat goarna retragerii. Mr. Global încearcă să facă războaie pe ici pe colo, că bani de de-alea mondiale nu mai sunt, doar-doar va muta atenția populației de la terorismul lor practicat timp de doi ani la scară planetară. Vrei banii înapoi, Mr. Global? Bagă doctorii la răcoare și recuperează-ți averea pe care ți-au tocat-o curvele astea cu stetoscop! Aruncă politicienii după gratii și pune-i să-ți dea banii înapoi, dar ai grijă să nu cumva să le dea dracu vreun gând de-ăla buclucaș să mărească taxele și impozitele, că sărăciile care nu mai au ce pierde o să-i secționeze transversal cu cuțitul ruginit și-o să joace fotbal cu scăfârliile lor. Iar banii nu ți-i mai recuperezi orice ai face, pentru că i-ai băgat în curul cui nu trebuie și iaca s-au tocat! Sigur că tu poți să scoți pe imprimantă multe hârtii, numai că ăia care-ți garantau cu bunuri banii tăi de Monopoly, nu-s atât de proști precum i-ai crezut.

Știi ce-ți rămâne de făcut, Mr. Global? Vrei să build back better? Bagă-te din nou slugă la sărăcani, adu prosperitate vreo mie de ani și prostește-i în timpul ăsta să pună botul la digitalizare, inteligențe artificiale și alte bazaconii, că omului nu-i arde de schimbări de sex și nu dă doi bani pe reducerea emisiilor e codoi dacă n-are ce mânca! Fă-te iar mieros și rotunjește buzele ca să pupi sărăcimea în cur, poate mai ai vreo șansă să o iei de la capăt! Și aici mă refer la entitățile cu solzi care chiar ne urăsc, nu la trepăduși. Ăștia neimportanți, șefii de stat degreaba, comandanți de acțiune și alți inutili, vor fi eliminați de masele furioase într-un mod brutal. Mr. Global, ești un bou! Dă-ți două palme și ascunde-te de unde ai venit! Te pricepeai mai bine când lucrai din umbră, numai că te-a păcălit Lucian să ieși la lumină și acum ai făcut buba!

Ăsta DA material de citit!

Vasile Astarastoaie:

„Vă recomand să citiți integral aceste articole pentru a înțelege că atunci când recomandăm o măsura trebuie în primul rând, să apreciem raportul risc / beneficiu / eficiență. Sunt însă sceptic că decidenții vor înțelege acest lucru și cred că în continuare ne vom închina la „masca noastră cea de toate zilele”.
P.S.1 Mulțumesc prietenului meu Tudor Arvinte, profesor la Facultatea de Farmacie din Geneva și cercetător în domeniul medicamentului, care mi-a semnalat unul dintre articole (de unde mi-a venit ideea acestei notițe).
P.S.2 Răzvan Constantinescu a fost printre primii în Romania care a vorbit despre inutilitatea portului exagerat al măștii. Acum este cercetat în multiple comisii de etică și de disciplină. Voi publica săptămâna viitoare punctul meu de vedere cu privire la acest subiect.
P.S.3 Deoarece eficiența vaccinului anti-COVID scade față de variantele delta și epsilon, am luat decizia să mă vaccinez după ce apare varianta omega și va fi fabricat vaccinul eficient pentru toate variantele.”
……………………………………..

„Masca noastră cea de toate zilele
8 iulie 2021
Multe țări au introdus cerința de a purta măști în spațiile publice, în condițiile pandemiei, fără să existe date științifice explicite disponibile în acel moment, privind eficiența acesteia. Presupunerea inițială a fost că aceasta poate reduce amenințarea acută a sistemului de sănătate publică, în mod eficient și rapid. Studiile ulterioare au arătat că există doar dovezi slabe, privind măști sigure și eficiente în utilizarea de zi cu zi (Chu D.K.; Akl E.A.; Duda S.; Solo K.; Yaacoub S.; Schünemann H.J.; Chu D.K.; Akl E.A.; El-harakeh A.; Bognanni A.; et al. Physical Distancing, Face Masks, and Eye Protection to Prevent Person-to-Person Transmission of SARS-CoV-2 and COVID-19: A Systematic Review and Meta-Analysis. Lancet 2020, 395, 1973–1987).

O altă meta-analiză efectuată în 2020 a confirmat dovezile științifice slabe pentru eficiența măștilor (Jefferson T.; Jones M.; Ansari L.A.A.; Bawazeer G.; Beller E.; Clark J.; Conly J.; Mar C.D.; Dooley E.; Ferroni E.; et al. Physical Interventions to Interrupt or Reduce the Spread of Respiratory Viruses. Part 1-Face Masks, Eye Protection and Person Distancing: Systematic Review and Meta-Analysis. medRxiv 2020).

Cu toate acestea, sub presiunea creșterii numărului absolut de teste SARS-CoV-2 pozitive, mulți decidenți au extins purtarea măștii în funcție de anumite momente și situații, întotdeauna justificate de dorința de a limita răspândirea virusului. Mass-media, numeroase instituții și majoritatea populației au susținut această abordare.

În România, s-a dezvoltat o adevărata religie a măștii în care „profeții” apocalipsei COVID au devenit „preoți” ai noului cult. Cred că nu ați uitat propaganda deșănțată pro-mască, care trebuie purtată ziua și noaptea, nu numai în spații aglomerate, dar și pe străzile pustii, la masă, la școală, în parcuri, la ștrand, în orele de sport, în biserici etc. A fost încurajată delațiunea (cetățeni isterizați își reclamau vecinii, care nu purtau corect masca), poliția și jandarmeria erau cu ochii pe „delicvenții” fără mască (îi amendau, îi băteau și chiar le întocmeau dosare penale), iar reporterițele aveau grijă să ne „informeze” cu o voce pițigăiată de indignare, că la procesiuni religioase, la nunți, la botezuri sau înmormântări preoții nu purtau mască, iar credincioșii o scoteau când primeau Sfânta Împărtășanie sau când sărutau icoanele. Pe sticla televizorului se perindau politicieni, ziariști, experți în sănătate publică, epidemiologi, virusologi, clinicieni (unii sponsorizați de mult timp de firmele de medicamente) etc. care ne explicau cum „masca ne protejează pe noi și pe cei dragi”. Niciun cuvânt despre efectele nocive. Niciun cuvânt despre raportul risc/beneficiu, care era în defavoarea purtatului măștii.

Despre acest aspect doresc să vă sensibilizez. Deoarece am aflat de la comandantul acțiunii de la DSU că un profesor de oftalmologie sau un profesor de bioetică și medicină legală nu au competența să participe la dezbateri legate de actuala pandemie și tremur de frica anchetelor Colegiului Medicilor sau a altor comisii de etică locale, naționale, planetare sau intergalactice, mă rezum doar la a vă semnala (fără a comenta) trei articole apărute relativ recent în reviste științifice importante.

Primul este un systematic review intitulat Is a mask that covers the mouth and nose free from undesirable side effects in everyday use and free of potential hazards? Int J Environ Res Public Health. 2021; 18(8) publicat pe 21 aprilie 2021 și având autori pe Kisielinski K, Giboni P, et al. (https://www.mdpi.com/1660-4601/18/8/4344)

Autorii și-au propus sa găsească și să evalueze efectele secundare (dovedite științific) asociate purtării măștilor, analizând articolele indexate în PubMed. După excluderea a 1113 lucrări irelevante au fost găsite un total de 109 publicații relevante (pentru o evaluare cantitativă – 44 de studii experimentale, iar pentru o evaluare de fond – 65 de publicații).

Iată doar câteva constatări (citez din articol):

– „Istoria timpurilor moderne arată că în pandemiile de gripă din anii 1918–1919, 1957–58, 1968, 2002, în SRAS 2004–2005, precum și în cazul gripei în 2009, măștile, în utilizarea de zi cu zi, nu au putut atinge speranța de succes în lupta împotriva scenariilor de infecție virală. Experiențele au condus la studii științifice, care au aratat, încă din 2009, că măștile nu prezintă niciun efect semnificativ cu privire la viruși…. Chiar și mai târziu, oamenii de știință și instituțiile au evaluat măștile ca nepotrivite pentru a proteja utilizatorul de infecțiile respiratorii și de protecție împotriva virușilor”.

– „Nici instituțiile de nivel superior precum OMS sau Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și nici cele naționale, precum Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, GA, SUA (CDC) sau RKI german, nu confirmă cu date științifice solide un efect pozitiv al purtării măștilor în public în ceea ce privește o rată redusă de răspândire a COVID-19 în populație”.

– „Modificările documentate ale gazelor din sânge induse de mască către hipercapnie (nivel ridicat de dioxid de carbon / CO2 din sânge) și hipoxie (scăderea nivelului de oxigen / O2 din sânge) pot duce la efecte non-fizice suplimentare, cum ar fi confuzie, scăderea capacității de gândire și dezorientare”.

– „Modificările adverse induse de mască sunt relativ minore la prima vedere, dar au consecințe pe termen lung relevante pentru patologie”.

– „Rezultatele semnificativ statistic găsite în studiile cu diferențe tangibile matematic între purtătorii de mască și persoanele fără măști sunt relevante din punct de vedere clinic. Acestea oferă o indicație că expunerea repetată și prelungită modifică condiții fizice, chimice, biologice, fiziologice și psihologice, dintre care unele sunt subliminale, dar care sunt semnificativ deplasate către zone patologice”.

Înarticol sunt prezentate toate patologiile determinate de mască și se insistă asupra faptului că nu există organ care să nu fie afectat. „În consecință, OMS nu a recomandat utilizarea generală sau necritică a măștilor pentru populația generală și și-a extins lista de riscuri și pericole în doar două luni. În timp ce ghidul din aprilie 2020 a evidențiat pericolele autocontaminării, posibilele dificultăți de respirație și falsul sentiment de securitate, ghidul din iunie 2020 a constatat efecte adverse potențiale suplimentare, cum ar fi cefaleea, dezvoltarea leziunilor pielii feței, dermatita iritantă, acneea sau riscul crescut de contaminare în spațiile publice din cauza purtării necorespunzătoare a măștii”. Un lucru, care nu trebuie minimalizat, este cel legat de aspectele epidemiologice. „Din punct de vedere epidemiologic al infecției, măștile utilizate zilnic oferă riscul de autocontaminare de către purtător atât din interior, cât și din exterior, inclusiv prin mâinile contaminate. În plus, măștile sunt îmbibate de aerul expirat, care potențial acumulează agenți infecțioși din nazofaringe și, de asemenea, din aerul ambiant din exteriorul și interiorul măștii. În special, trebuie menționate aici bacterii și ciuperci grave care cauzează infecții, dar și viruși”.

Concluziile sunt provocatoare

„Pe de o parte, pledoaria pentru o cerință de mască extinsă rămâne predominant teoretică și este susținută doar cu rapoarte de caz individuale, cu argumente de plauzibilitate bazate pe calcule model și teste de laborator in vitro. Mai mult, studii recente privind SARS-CoV-2 arată atât o infecțiozitate semnificativ mai mică cât și o mortalitate semnificativ mai mică decât cea presupusă anterior, deoarece s-ar putea calcula că rata medie de fatalitate a infecției corectate (IFR) a fost de 0,10% la nivel mondial. La începutul lunii octombrie 2020, OMS a anunțat public, de asemenea, că proiecțiile arată că COVID-19 este fatal pentru aproximativ 0,14% dintre cei care se îmbolnăvesc – comparativ cu 0,10% pentru gripa endemică – din nou, o cifră mult mai mică decât se aștepta. Pe de altă parte, efectele secundare ale măștilor sunt relevante din punct de vedere clinic”.

Al doilea articol: Schwarz S, Jenetzky E, Krafft H, Maurer T, Martin D. Corona children studies “Co-Ki”: first results of a Germany-wide registry on mouth and nose covering (mask) in children. 2021. (https://www.researchsquare.com/article/rs-124394/v1)

Pentru început un lucru inedit – care dovedește prudență (ca să nu spunem frică) față de reacția autorităților: deși articolul este evaluat și acceptat la publicare de revizori independenți, redacția îl însoțește de o notă editorială – „Acest studiu se bazează pe un sondaj privind efectele adverse ale purtării măștii la copii. Din cauza limitărilor multiple, acest studiu nu poate demonstra o relație de cauzalitate între purtarea măștii și efectele adverse raportate la copii. Majoritatea respondenților au fost părinți, iar sondajul a fost distribuit preferențial în forumurile de socializare, care, potrivit autorilor, critică în principiu măsurile guvernamentale de protecție a coronei”. Lăsând deoparte această atitudine ambiguă, în articol se precizează că la Universitatea din Witten / Herdecke a fost creat un registru online unde părinții, medicii, pedagogii și alții pot introduce observațiile lor. Se prezintă rezultatele răspunsurilor părinților, care au introdus date despre un total de 25.930 de copii. Durata medie de purtare a măștii a fost de 270 de minute pe zi. Deficiențele cauzate de purtarea măștii au fost raportate de 68% dintre părinți. Acestea includ iritabilitate (60%), cefalee (53%), dificultăți de concentrare (50%), fericire mai mică (49%), reticența de a merge la școală / grădiniță (44%), stare generală de rău (42%), deprecierea învățării (38%) ) și somnolență sau oboseală (37%). Aceste rezultate indică importanța subiectului și necesitatea unor sondaje reprezentative, studii randomizate controlate cu diferite măști și o evaluare reînnoită a riscului-beneficiu pentru grupul vulnerabil de copii. Adulții trebuie să reflecteze la circumstanțe în care ar fi dispuși să își asume un risc rezidual în favoarea posibilității copiilor să aibă o calitate a vieții mai ridicată fără a fi nevoie să poarte o mască.

În sfârșit, un sudiu expermental: Harald Walach, Ronald Weikl, Juliane Prentice și colab –Experimental Assessment of Carbon Dioxide Content in Inhaled Air With or Without Face Masks in Healthy Children: A Randomized Clinical Trial –JAMA Pediatrics, 30 iunie,2021 (https://jamanetwork.com/journals/jamapediatrics/ fullarticle/2781743) [AICI am „rupt” linkul ca sa pot posta textul scris de dl profesor]

S-a măsurat conținutul de dioxid de carbon în aerul inhalat cu și fără 2 tipuri de învelișuri pentru nas și gură într-un studiu experimental bine controlat, contrabalansat, pe termen scurt, la 45 de copii (vârsta 6 – 17 ani) voluntari, în stare bună de sănătate. A fost efectuata o măsurare de 9 minute pentru fiecare tip de mască: 3 minute pentru măsurarea conținutului de dioxid de carbon în aerul inhalat și expirat, 3 minute pentru măsurarea conținutului de dioxid de carbon în timpul inhalării și 3 minute pentru măsurarea conținutului de dioxid de carbon în timpul expirației. Conținutul de dioxid de carbon din aerul înconjurător a fost întotdeauna menținut cu mult sub 0,1% în volum prin ventilații multiple. Rezultatele au aratat în aerul inhalat al copiilor, care purtau măști, un nivel de peste șase ori mai mare decât pragul nesigur. Acest lucru se datorează volumului de spațiu mort al măștilor, care colectează rapid dioxidul de carbon expirat după o perioadă scurtă de timp. Acest dioxid de carbon se amestecă cu aer proaspăt și crește conținutul de dioxid de carbon din aerul inhalat sub mască, iar acest lucru a fost mai pronunțat în acest studiu pentru copiii mai mici. Acest lucru duce la rândul său la o patologie atribuita hipercapniei. În final, autorii conchid „Sugerăm ca factorii de decizie să cântărească dovezile solide produse de aceste măsurători experimentale și în consecință, ceea ce recomandam este că nu trebuie obligați copiii să poarte măști de față”.

În concluzie, vă recomand să citiți integral aceste articole pentru a înțelege că atunci când recomandăm o măsura trebuie în primul rând, să apreciem raportul risc / beneficiu / eficiență. Sunt însă sceptic că decidenții vor înțelege acest lucru și cred că în continuare ne vom închina la „masca noastră cea de toate zilele”.

P.S.1 Mulțumesc prietenului meu Tudor Arvinte, profesor la Facultatea de Farmacie din Geneva și cercetător în domeniul medicamentului, care mi-a semnalat unul dintre articole (de unde mi-a venit ideea acestei notițe).

P.S.2 Răzvan Constantinescu a fost printre primii în Romania care a vorbit despre inutilitatea portului exagerat al măștii. Acum este cercetat în multiple comisii de etică și de disciplină. Voi publica săptămâna viitoare punctul meu de vedere cu privire la acest subiect.

P.S.3 Deoarece eficiența vaccinului anti-COVID scade față de variantele delta și epsilon, am luat decizia să mă vaccinez după ce apare varianta omega și va fi fabricat vaccinul eficient pentru toate variantele.”

Depopularea prin educație sexuală

“Revoluția permanentă, de Ninel Ganea

Starea democrației (românești) a fost ilustrată perfect de un flashmob pentru introducerea educației sexuale ca materie obligatorie în școli. Peste 65 de ONG-uri au semnat o proclamație care a scos în stradă aproximativ 18 persoane. Numărul ONG-urilor este impresionant, la fel ca și numărul participanților, chiar daca din alte motive, deși nu trebuie să ne lăsăm înșelați de aparențe. Dacă pierdem doar puțin timp și încercăm să vedem cine finanțează aceste asociații revoluționare vedem că de fiecare dată apar aceleași nume: ambasadele anglo-saxone și nelipsitul domn Soros. Aceeași Mărie cu alte pălării; însă aparența diversității și libertății trebuie menținută cu orice preț, prin multiplicarea trâmbițelor. Ministerul Educației nu a putut rezista unei asemenea presiuni venite din partea populației și a anunțat ONG-urile, în calitate de reprezentante ale poporului, că susține introducerea orei obligatorii de educație sexuală în școli. Astfel, devine o chestiune de luni până când copiii vor putea beneficia de piviliegiul promiscuității oficiale.
Argumentele susținătorilor educației sexuale sunt de două tipuri. Primul pune accentul pe o filozofie a drepturilor, iar cel de-al doilea atinge problemele de profilaxie (sarcini nedorite, boli cu transmitere sexuală, etc).
Invocarea drepturilor în cazul de față, “educația sexuală, un drept”, este de-a dreptul caraghioasă, din moment ce școala este obligatorie, iar părinții nu au niciun cuvânt de spus cu privire la ceea ce li se predă copiilor lor. Statul îți ia de la trei sau patru ani copilul de acasă, ți-l vaccinează, apoi îl trece prin ședințe de ideologie sexuală și (corectitudine) politică, după care te învață să reciți cu abnegație și talent că tot ceea ce s-a întâmplat cu tine și copilul tău a fost o exercitare plenară a unui drept ancestral înscris în marea carte a Naturii. E o ilustrare tipică de dublu limbaj orwellian; singura dilemă serioasă rămâne când vom trece definitiv de la modelul Huxley la modelul Noi trecând bineînțeles prin 1984.
Pe de altă parte, educația sexuală în școli sfidează orice istorie relevantă și e o întrebare oarecum retorică de ce și-ar lăsa părinții copii pe mâna unor necunoscuți care să le vorbească de pe la șapte sau opt ani despre meritele masturbării, de pildă.
Însă, pentru susținătorii obligativității materiei, educația sexuală nu este neapărat despre asta, ci despre evitarea unor probleme, despre descoperirea sinelui, despre imagine, etc. Într-o țară ca România, cu statistici apocaliptice în ceea ce privește avortul, sarcinile nedorite sau bolile cu transmitere sexuală, nimic nu s-ar impune mai necesar decât un program masiv de educație sexuală, conform manifestului redactat de ONG-uri.
Totuși beneficiile igienice ale educației sexuale nu reies deloc atât de clar în evidență, precum lasă să se înțealeagă avântul revoluționar al “societății civile”. În fond, e contrar oricărei logici. Dacă vrei ca un copil să evite relatiile sexuale îndoielnice, nu te apuci să-i vorbești de la cinci sau șase ani despre cum trebuie folosit prezervativul, la ce e bună pastila de după sau anticoncepționalele și nici nu-i inunzi imaginația cu materiale sexuale explicite. Însă, potrivit noilor ideologi, doar prin terapii sexuale de grup coordonate după manuale realizate de specialiști și experți, omologate de ministere și asociații de profil, se poate realiza dezideratul unei lumi mai bune din punct de vedere sexual, orice ar însemna asta… deși în practică știm cu toții ce înseamnă.
Jacqueline Kasun a scris o carte excelentă despre “războiul împotriva populației”, dus mai ales prin intermediul propagandei sexuale. Documentată cu numeroase studii empirice, cartea spulberă rând pe rând miturile privind efectele pozitive ale introducerii educației sexuale și relevă fără ocolișuri adevărata miză: distrugerea familiei și reducerea populației. De pildă, programele USAID pentru Costa Rica sau pentru Iran în vremea șahului erau condiționate în mod explicit de introducerea educației sexuale în școli ca o măsură de a stopa creșterea populației. Apoi declarațiile oficialilor responsabili de implementarea terapiilor colective nu lasă loc de îndoieli cu privire la adevăratul scop urmărit. Lester Kirkendall, unul din fondatorii Consiliului pentru Informare și Educare Sexuală, afirma fără ezitări că “educația sexuală este în mod limpede legată de planificare familială și de reducerea populației”. Implicarea masivă a organizației eugeniste Planned Parenthood în programele de educație sexuală e încă un indiciu privind direcția spre care se mișcă lucrurile.
Deloc surprinzător, relevă studiile citate de Kasun, investițiile masive în educație sexuală nu au dat rezultatele dorite, în sensul în care au sporit numărul de sarcini neplanificate și avorturi. În mod firesc, copiii care sunt expuși la propagandă sexuală de la vârste fragede au un comportament sexual iresposabil, cu sau fără protecție, dar mai degrabă fără. Însă rezultatele unor studii pot fi contrazise de alte studii și chiar dacă nu sunt contrazise, ele pot fi luate drept argument pentru investiții mai mari. Logica este următoarea: dacă educația sexuală nu și-a îndeplinit scopul de a reduce numărul avorturilor (să admitem pentru moment că acesta ar fi scopul), înseamă că nu s-a făcut suficientă educație sexuală. Așa că trebuie mai multă propagandă și mai multă îndoctrinare juvenilă.
Unul din exemplele favorite ale susținătorilor educației sexuale îl reprezintă Olanda, o țară unde educația sexuală obligatorie începe pe la vârsta de patru ani, iar stasticile legate de promiscuitate relevă o imagine luminoasă. Însă explicația mecanică “educația sexuală încurajează responsabilitatea”, ignoră predarea obligatorie doar a biologiei sexuale, structura încă tradițională a familiei batave, rolul decisiv al mamelor (foarte multe joburi part-time) în educație și, mai ales, studiile recente, care relevă o incidență din ce în ce mai ridicată a comportamentelor sexuale riscante. Dar dacă bătălia s-ar dar pe argumente, disputa ar fi trebuit de mult tranșată…
O modalitate mai facilă și, în fond, mai adecvată de a privi problema educației sexuale o constituie recursul la istorie. Așa putem observa și cine sunt apostolii emancipării și obiectivele lor. Or, din punctul acesta de vedere, un rol proeminent îi revine marxistului maghiar Georg Lukacs, cel care a deținut funcția de comisar pentru cultură în regimul comunist al lui Bela Kun și care a introdus educația sexuală în școli. Adică, lecții despre dragostea liberă, depășirea prejudecăților, lucruri fine… “Văd în distrugerea revoluționară a societății singura soluție la contradicțiile epocii…O răsturnare de proporții a valorilor nu poate avea loc fără anihilarea vechilor valori și crearea altora noi de către revoluționari”, scria Lukacs, pentru care întrebarea fundamentală era “cine ne va salva de civilizația occidentală?”. După prăbușirea experimentului Kun, Lukacs a căpătat faimă în calitate de ideolog al Școlii de la Frankfurt, iar de aici moștenirea culturală i-a fost transferată în SUA de unde se întoarce astăzi triumfătoare în Europa de Est.
Lukacs nu a fost singurul comunist implicat în revoluția sexuală. Alexandra Kollontai, de exemplu, a făcut tot posibilul să inaugureze în URSS primul paradis erotic, dar rezultatele au fost atât de proaste încât l-au determinat pe Lenin să se dispenseze de serviciile feminismului roșu. În fine, conjucția sexului cu politica nu este vreo găselniță, ci o strategie revoluționară clasică, ilustrată din plin în scrierile lui Rousseau, ale divinului marchiz, Shelley sau Godwin, pentru a aminti doar câțiva. Diferența funamentală față de trecut constă în aceea că atunci lunaticii de tipul acesta, indivizi cu probleme și biografii pestriție erau marginalizați, în timp ce astăzi, ideile lor sunt celebrate și au devenit politică de stat. Revoluția nu s-a oprit nici in 1789, nici în 1917 și nici în 1968, iar experimentul continuă bine-merci sub falanga cool a ong-urilor.
Pentru părinți urmează vremuri din ce în ce mai grele, dar încă există soluții accesibile. Educația acasă poate fi realizată legal, mai există câteva școli confesionale, nu e totul pierdut. Însă problema fundamentală rămâne confortul personal și idealurile ultra materialiste care fac teribil de ușoară munca revoluționarilor sexului.”

Pleacă?

Pleacă și Ungaria din UE ?
?„Avem o problemă serioasă aici”, a declarat cancelarul Germaniei, Angela Merkel, referitor la relația Uniunii Europene cu primul ministru al Ungariei, Viktor Orban. ?Controversatul prim-ministru olandez Mark Rutte, unul dintre cei care s-au opus, fără nici o justificare legală, și intrării României în spațiul Schengen, și-a permis să afirme nici mai mult, nici mai puțin că „Ungaria nu mai are loc în Uniunea Europeană„.

?Rutte a cerut șefului guvernului de la Budapesta să urmeze exemplul Marii Britanii și să inițieze, în contextul în care nu dorește să respecte valorile europene (?!), procedura de ieșire din Uniune, în temeiul articolului 50 din Tratatul UE. Asta în condițiile în care UE nu ar avea propriile mijloace de a exclude un stat membru „nepopular” (?!).
?Ruptura dintre Ungaria și Uniunea Europeană pare profundă și nu sunt semnale că părțile sunt dispuse la concesii, negocieri și compromisuri. Dovadă stau și cele șapte teze, expuse recent de Viktor Orban, care contrastează cu pozițiile oficiale ale Uniunii Europene și marchează o poziționare, aparent „fără întoarcere”, a guvernului Viktor Orban.
– „Ne îndreptăm spre o Uniune Europeană imperială, în locul unei Europe a națiunilor”, afirmă Orban. La Bruxelles se construiește un „superstat european” cu care Ungaria nu este de acord.
– „Bruxellesul este guvernat astăzi de cei care văd în integrare nu un mijloc, ci un scop, motiv pentru care nesocotesc interesele naționale și valorile tradiționale”.
– ”O bună parte din puterea Bruxellesului a fost cedată unor rețele organizate și controlate din afara Europei, în special rețelei Soros și Partidului Democrat din America.

?Asta a fost posibil prin transformarea Comisiei Europene, care trebuia să fie ”neutră politic”, într-un „organism politic” care produce ”rapoarte privind țările membre ale Uniunii”.

?„Aceste rapoarte de țară nu se întocmesc pe baza opiniilor statelor membre, ci pe baza rapoartelor unor ONG-uri, organizații ale pseudo-societății civile, ale căror informații și opinii evaluează guvernele naționale alese democratic și le penalizează pe cele care nu le plac”. Ungaria consideră toate acestea drept un ”abuz de putere” al Bruxellesului.
– ”Dacă nu vor fi reușite economice de care să se bucure toate țările membre, UE se va prăbuși”, spune Orban. ”Credem că UE trebuie să sprijine doar politicile care se axează exclusiv pe succesul economic al tuturor. ?Astăzi, Bruxellesul se luptă cu propriile țări membre : le dă lecții, le constrânge, le pedepsește, cu alte cuvinte face abuz de putere și, făcând asta, se autodistruge”,
– ”Următorii zece ani vor aduce provocări periculoase : ?mișcări de populație, migrație, epidemii și pandemii. Pentru a proteja identitatea națională și constituțională a statelor membre, trebuie creată o nouă instituție, care să implice curțile constituționale naționale”,
– ”Parlamentul European a demonstrat că este o fundătură pentru democrația europeană, afirmă Ungaria. De aceea, ?

trebuie întărit rolul parlamentelor naționale, care să trimită ele reprezentanți în Parlamentul European, la fel cum se întâmpla cu Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

?În plus, parlamentele naționale ar trebui să aibă dreptul de a opri procesul legislativ al UE, dacă consideră că el reduce competențele naționale”.
– Ungaria mai solicită și includerea Serbiei în UE. „Aderarea Serbiei la UE este mai mult în interesul UE decât al sârbilor.

?Acest lucru trebuie recunoscut de către UE iar Serbia trebuie primită în Uniune”.
?„Ni se dă o ocazie să oprim sovietizarea UE și să nu permitem ca Bruxelles să devină Moscova”, susține Viktor Orban. Țările Europei Centrale s-au raliat în jurul Poloniei pentru ultima bătălie a Războiului Rece, în 1989-1990. ”Noi am fost acolo. Știm că libertatea nu a venit la noi, ci am luptat pentru ea. Comunismul a fost îndepărtat, noi l-am îndepărtat. Sovieticii nu au plecat, i-am dat noi afară. Cu pricepere, fără vărsare de sânge, cu curaj, i-am dat afară. Astăzi încă suntem ceea ce eram atunci – ultimii luptători pentru libertate ai Europei”, a declarat premierul Ungariei.
Citiți articolul integral pe „Calul Orb” și distribuiți. – https://calulorb.ro/pleaca-si-ungaria-din-ue/?fbclid=IwAR09de3vXiZ4DA7Aqk83EmEl6m8hSU9z_Ax6LFMH72s5sEioOwmXQIwCnk8

Cea mai cea…

“Albă ca Zăpada, Degetica și Baba Cloanta Cotoroanta merg pe drum.
Albă ca Zăpada spune:

  • Sunt cea mai frumoasă.
    Degetica spune:
  • Sunt cea mai mica.
    Și Baba Cloanta Cotoroanta spune:
  • Și eu sunt cea mai urâta, imputita și hidoasa fiinta de pe pamant.
    Mergand asa văd Ministerul Adevărului lângă drum si o firma luminoasa „Raspundem la orice intrebare”
    Intră Albă ca Zăpada, dupa ceva vreme iese plângând:
  • Nu sunt cea mai frumoasă, Frumoasa din padurea adormită este mai frumoasă decât mine.
    Degetica intra si ea si iese deprimata:
  • Nu sunt cea mai mica, cica exista un băietel, Tom degetel, care este mai mic decât mine.
    Intra si Baba Cloanta Cotoroanta si iese plina de spume, dand cu piciorul in tomberoane:
  • Cine mama dracului este Clotilde Armand? „